Sorin Ioniţă: „O adevărată revoluţie s-a produs la nivel judeţean, unde şefii de consilii vor fi aleşi direct, ca deputaţii britanici“.
Până la urmă, nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se brodeşte: la parlament, uninominalul a ieşit o abureală, deci nu vă aşteptaţi la cine ştie ce rezultate în aplicarea lui.
Adevărata revoluţie s-a produs în schimb la nivel judeţean, unde şefii de Consilii Judeţene (CJ) vor fi cu toţii aleşi direct, dintr-un tur, ca deputaţii britanici. A venit pe nepregătite, ca mai tot ce se întâmplă important la noi, în urma unei ambuscade a liderilor regionali PSD, pentru care n-au mai contat lipsa de reprezentativitate, voturile pierdute etc. aşa cum argumentau tot ei când au respins sistemul la parlament. Interesul acestor oameni e unul tactic, anume de a câştiga (şi mai multă) greutate în propriile partide, micşorând riscul de a fi daţi la un moment dat la o parte de vreo conducere reformistă.
Dar, indiferent care au fost motivele ce i-au mânat pe ei în luptă, alegerea directă a şefului de judeţe o premieră în istoria de 150 de ani a României moderne, de natură să-i schimbe complet sistemul administrativ. Nu ştiu dacă în bine sau în rău, dar în tot cazul lucrurile nu vor mai fi cum au fost. Am legiferat peste noapte una dintre cele mai importante reforme de după 1989, fără s-o discutăm sau să-i înţelegem bine consecinţele; acum măcar să avem onestitatea s-o recunoaştem. Din moment ce preşedintele CJ candidează şi e ales individual, e limpede că natura acestei funcţii se modifică, el nemaifiind doar primul între egali, ci om cu agendă şi legitimitate aparte. Este normal ca relaţia sa cu Consiliul să fie alta; aşişderea cu prefectul şi cu guvernul central. Apropo, dacă tot ne îndepărtăm de modelul administrativ francez, urmat de la Cuza încoace, ce rost mai are anacronica instituţie a prefecturii? E normal ca un funcţionar numit de guvern să dea peste mână unor oameni care au fost aleşi direct de cetăţeni, ca primarii şi preşedinţii de consilii judeţene?
Chiar eticheta de Preşedinte de CJ e acum nepotrivită. Propunerea mea ar fi să rebotezăm noua demnitate cu numele ei corect: Guvernator de Judeţ. Pentru că aceşti oameni vor merge în campanie, vor veni cu programe şi promisiuni, deci e normal să vrea la un moment dat şi instrumente mai substanţiale ca să livreze ce au promis. Iar acest moment nu e departe. Mă aştept ca în următoarele luni, dacă nu săptămâni, să asistăm la o avalanşă de propuneri inspirate de ei, vizând extinderea atribuţiilor CJ (în dauna, fireşte, a nivelului local, că aşa e în viaţă: e mai greu să ronţăi autonomie de la cei de deasupra ta şi mai uşor de la cei de dedesubt), începutul fiind deja făcut în bugetul naţional pe 2008, prin care judeţelor li se dă voie să împartă arbitrar fondurile către primării; crearea de surse proprii de venit pentru CJ (acum nu au, trăind doar din transferuri); dar, mai cu seamă, apariţia unui aparat executiv separat al guvernatorului, cu acoperire cât mai largă, fireşte, astfel încât consilierii să nu-i mai sufle în ciorbă nici măcar atâta - puţin - cât o făceau până acum.
Pentru noi va fi mai bine sau mai rău? Greu de spus: ca la orice reformă majoră, rezultatul depinde mult de calitatea celor care o aplică. Vor predomina după alegeri tipi precum Oprişan (Vrancea) şi Constantinescu (Constanţa) sau oameni în genere rezonabili, ca şefii de regiuni din puţinele ţări europene (sau SUA) unde aceştia sunt aleşi uninominal? Doar electoratul va decide. Dacă iese bine, e posibil ca judeţele să capete în sfârşit o identitate mai pregnantă, care până acum le-a lipsit, iar coordonarea proiectelor la nivel sub-naţional să meargă mai bine.
Pe de altă parte, apariţia Guvernatorilor reprezintă sfârşitul visului de a crea regiuni în România, pentru că aceşti oameni - baza teritorială a partidelor - se vor opune şi mai tare ca până acum apariţiei unui nou strat administrativ deasupra lor. în plus, am putea asista în judeţe la tipul de blocaje întâlnit în anii din urmă prin administraţia locală, atunci când primarul direct ales şi Consiliul Local aveau culori politice diferite: bătălii furibunde pentru controlul aparatului, patrimoniului şi bugetelor (Bucureşti, Braşov etc). În fine, cum nu încap două săbii într-o teacă, mă aştept ca tensiunea să crească în multe municipii-reşedinţă, acolo unde acestea grupează 40% din populaţia judeţului sau mai mult: primarii şi guvernatorii se vor bate în promisiuni pe acelaşi electorat, în aceleaşi runde de alegeri, iar asta va lăsa urme şi după campanie.
Şi, ca de fiecare dată când se luptă doi, e posibil să câştige al treilea, ca la Bucureşti, care, nefiind parte din niciun judeţ, nu e atins de actuala reformă. Sunt ani de zile de când guvernele aplică principiul divide et impera în capitala esteuropeană cea mai fragmentată şi instabilă instituţional, făcând ping-pong cu atribuţiile şi resursele între Primăria Generală şi sectoare, în funcţie de cum bate vântul politic. După ce că lucrurile sunt şi aşa greu de coordonat, Bucureştiul neavând nici măcar un buget unitar, propunerea recentă de a rupe transportul în comun şi a-l pune, împreună cu metroul, sub o autoritate ţinând de minister, va spori şi mai mult confuzia. Paradoxal, în vreme ce judeţele se descentralizează şi capătă lideri atotputernici, Capitala, care nu votează deloc cum trebuie, e spartă în bucăţi şi pusă sub administrarea ministerelor.
Recomandările noastre
