Sorin Ioniţă: "Carevasăzică, Susan Boyle a ieşit până la urmă pe locul doi, şi nici de Costel Busuioc n-am mai auzit mare lucru în ultima vreme, de unde se vede ce soartă de efemeride au până la urmă genul ăsta de talente explozive."
Noroc - de data asta - cu lentoarea administraţiei române, care, la un moment dat, voia să-l bage pe dl Busuioc în brandul de ţară, aşa cum cu ani în urmă aproape că acceptase propunerea unor băieţi super-deştepţi din industria de PR ce erau cât peaci să lanseze o campanie plătită pe bani publici de rebrenduire a României centrată în figura lui Adrian Mutu, chiar cu câteva luni înainte ca acesta să fie prins cu drogurile şi dat afară de la clubul britanic unde evolua. A fost unul dintre puţinele momente când incapacitatea ministerială de a pune un plan în aplicare chiar ne-a făcut bine.
Acum, s-a ivit din senin încă un asemenea moment stelar: Comisia Europeană e pe cale să decidă săptămâna aceasta ca, pentru a veni în ajutorul statelor membre mai slabe şi mai lovite de criza economică, să facă în 2009 şi 2010 o derogare de la regula cofinanţării naţionale. Cu alte cuvinte, statul membru să nu mai asigure din surse interne 15%-20% din fonduri, ci să primească totul pe tavă de la Bruxelles. Cum oferta este foarte tentantă, ţările finanţatoare nete ale Uniunii (Germania, Marea Britanie, Olanda) au insistat ca regimul preferenţial să se aplice până la un plafon european total de 14 miliarde de euro, iar sumele să se aloce pe criteriul „primul venit, primul servit”.
Bucuria prostului - adică a statului care în 2007 şi 2008 n-a reuşit să consume mare lucru din fondurile structurale; ghiciţi care o fi ăla. Până acum n-am cheltuit nimic pentru că ne urnim greu, ca de obicei, iar ce e de făcut în cei şapte ani ai ciclului bugetar noi lăsăm pe ultimii trei. Dar iată că acum, ca şi în cazul fericit cu brandul Mutu, la barza chioară face Dumnezeu cuib: acum avem şansa să începem tragerea de fonduri UE fără alocări de la bugetul de stat, ceea ce este o pleaşcă uriaşă şi neaşteptată: dacă luăm desfăşurarea sumelor pe ani, pentru 2009 şi 2010 ar corespunde o cofinanţare naţională românească de vreo 700 de milioane de euro, pe care acum pur şi simplu îi putem trece la capitolul economii (Sigur, Uniunea zice că vor trebui rambursaţi mai târziu, când s-o termina criza, dar om mai vedea noi atunci ce şi cum).
Singura condiţie ar fi să ne mişcăm repede cu proiectele şi să luăm faţa altora, care sunt la fel de interesaţi ca şi noi de nişte bani gratis. Parcă văd frenezia declanşată în agenţii şi ministere la auzul acestei veşti, doar-doar om fi noi primii la coadă cu nişte proiecte de transport şi mediu la aprobare, înaintea Italiei şi Spaniei, care până acum nici ei nu stau prea bine cu cheltuirea pe ciclul bugetar 2007-2013. Sau cu scheme de resurse umane de la Fondul Social European, pentru a ajuta comunităţi sărace să găsească locuri de muncă.
Şi parcă văd campania pentru europarlamentare brusc energizată, cu cei 35-40 de candidaţi aflaţi în poziţii cu şanse de a trece linia bătând ţara în lung şi în lat, în cele patru zile de lucru care au mai rămas din această săptămână preelectorală, cu propuneri de proiecte în dinţi. Ici Consiliu Judeţean care are studiul de fezabilitate pentru un drum aproape gata, dar nu încă finalizat, primeşte mut de uimire desantul dlui eurocandidat X, care îşi suflecă mânecile şi dă o mână de ajutor. Colo o primărie care trebuie să-şi închidă groapa de gunoi în 2010 (majoritatea trebuie închise, că nu sunt eco, iar în 2006 neam angajat să le aliniem la standarde, ceea ce bineînţeles că n-am făcut şi am ţinut şi cam secret problema; ce ne aşteaptă la anul în România va fi o mamă a crizei gunoaielor, pe lângă care cea de la Napoli va părea - la propriu - parfum), iar doamna eurocandidată Y vine cu soluţia miraculoasă şi banii aferenţi. Asta ar fi într-o ţară normală tema numărul unu de discuţie în săptămânile următoare, nu ce a zis Băsescu când a tuns oaia, ce a răspuns celălalt în timp ce-şi mângâia pisica şi ce părere au despre toate acestea capetele vorbitoare de pe ecran. O temă în valoare de 700 de milioane de euro.
Recomandările noastre
