Bogdan Naumovici realizează o "variantă mioritică" a celebrului serial.
Ce-ar fi să povestesc păţanii de-ale mele şi de-ale prietenilor mei, cât se poate de reale, într-un serial de televiziune“, s-a întrebat Bogdan Naumovici de la agenţia Leo Burnett, în momentul în care i s-a propus să prefaţeze „cel mai bun serial din istorie“, „Seinfeld“. Cunoscut publicului din spoturile publicitare cu „ăla negru de respira greu“, Naumovici, alături de prietenul său Cătălin Ciurlău, a demarat un nou proiect de televiziune, „Seinfeld, frate!“. Glumele nu sunt, deocamdată, chiar pe măsura celebrului Seinfeld, iar publicul avea aşteptări mai mari după seria de reclame Teletech, mai ales pentru că postul Pro Cinema a promovat această producţie drept o „variantă mioritică“ a serialului. Bogdan Naumovici, care recunoaş te că nu este tentat de stand-up comedy, crede totuşi în succesul proiectului „Seinfeld, frate!“.
EVZ: Cum s-a născut proiectul „Seinfeld, frate!“? Bogdan Naumovici: Destul de simplu şi „fără dureri“. Într-o zi, m-a căutat Lucia Romaniuc, directoarea postului, şi mi-a propus acest proiect. Mi-a spus să prefaţez fiecare episod din „Seinfeld“, timp de câteva minute! „Păi, despre ce să vorbesc?“, am întrebat-o eu. „Despre ce vrei tu!“, mi-a răspuns. La început am fost puţin surprins, dar m-am simţit şi flatat - nu e de colea să te creadă cineva în stare să prefaţezi cel mai bun sitcom din istorie... Apoi mi-a venit ideea formatului: să nu explic poantele din „Seinfeld“, mai ales că publicul acestui serial este cu siguranţă format aproape exclusiv din fani. „Ce-ar fi să povestesc păţanii de-ale mele şi de-ale prietenilor mei, cât se poate de reale, care să aibă legătură cu subiectul episodului respectiv?“, mi-am zis. Mai mult decât atât, m-am gândit să-l iau ca interlocutor pe bunul meu prieten Cătălin Ciurlău, cu care nu numai că am trăit o mulţime dintre întâmplări, dar cu care am jucat în miniseria Teletech, de unde lumea a rămas cu „laser, frate“, „ăla negru de respira greu“ sau „Batman, Batman!“. Tot ce povestim sunt întâmplă ri adevărate, pe care am avut şansa să le trăim sau să le auzim „la prima mână“. Asta este „Seinfeld, frate!“.
Cum îţi aduni materialul pentru fiecare „pastilă“? Văd câte douăsprezece episoade, îmi iau notiţe despre ce se întâmplă acolo, caut materiale extra după fiecare episod, interviuri cu realizatorii sau protagoniş tii, alte informaţii interesante, apoi încerc să-mi amintesc câte o situaţie din viaţa mea sau a prietenilor mei care să aibă legătură cu subiectul episodului respectiv. Tot ce povestesc în bucăţica intitulată „Seinfeld, frate!“ este adevărat şi de obicei dau numele reale ale celor implicaţi. Asta doar dacă nu au fost protagoniş tii vreunei trăsnăi şi mi se pare că nu ar fi chiar OK să ştie toată lumea...
De ce „Seinfeld“ şi nu alt serial ? Eu sunt un mare fan „Seinfeld“. Între mine şi acest serial a fost „dragoste la prima vedere“! Plecam de pe la terase cu toţii ca să prindem episoadele „Seinfeld“, ceea ce nu cred că ni s-a mai întâmplat cu vreun serial sau chiar cu vreun film. Îmi place umorul lui atât de sec, de natural şi modul în care reuşeşte să surprindă momente şi atitudini absolut obişnuite, din perspective noi şi extrem de amuzante. După părerea mea, în „Seinfeld“ sunt cele mai tari poante văzute vreodată pe micul ecran.
Care e personajul tău preferat? Te identifici cu vreunul dintre ele? Kramer, optimistul incurabil, cel care îşi trăieşte viaţa din plin. Are cea mai spectaculoasă viaţă, chiar dacă asta se întâmplă uneori şi în afara ecranului. Este un personaj fascinant şi, pe de-o parte, mă bucur că nu ni se dezvăluie toată viaţa lui. Mă lasă să îmi imaginez, iar asta mă prinde foarte tare. Însă n-aş putea spune că mă identific cu vreunul dintre personaje. Poate cu Jerry, că e cel mai normal dintre ei...
Te tentează stand-up comedy-ul? Categoric nu! Nu e un lucru deloc simplu. Depinzi foarte mult de reacţia sălii, de publicul pe care-l ai - pentru că uneori publicul te poate stimula, dar alteori te încurcă. Şi, una peste alta, avem „Seinfeld, frate!“.