Povestea salamandrei ce se naşte din foc sau poate trăi în foc străbate mitologia europeană de milenii.

Despre ea se spun legende incredibile, în care este asociată cu un monstru bizar. În Evul Mediu era considerată un element de vrajitorie și un mesager venit din iad care putea ucide un om.

Stilul de viață secret al acestor amfibieni a dat naștere multor legende, în majoritatea cazurilor destul de sumbre. Timp de multe secole, salamandra de foc a fost un tovarăș fidel al alchimiștilor și vrăjitorilor. Amfibienii au fost uscați, zdrobiți, adăugați la tot felul de poțiuni medicinale și otrăvuri pentru a le îmbunătăți efectul.

Oamenii de știință au descoperit aproximativ 200 de specii de salamandre.

Din aceste sute de specii, amintim specii care sunt, de fapt, extremele acestor amfibieni.

Cea mai mică salamandră din lume este o salamandră pitică. Lungimea corpului unui adult este de la 5 la 8,9 cm. Și, de asemenea, o salamandră minusculă  care crește în lungime de la 3 la 5 cm. Ambele specii trăiesc în statele nordice continentul american.

Cea mai mare salamandră din lume este, de asemenea, cel mai mare amfibian din lume. Lungimea corpului unui adult cu coada atinge 180 cm, iar greutatea corporală - 70 kg. Salamandra gigantă chineză trăiește în regiunile din estul Chinei.

Salamandra comună sau salamandra de foc se poate întâlni în pădurile răcoroase şi umede de foioase şi în zonele montane. Aria de răspândire este în centrul şi sudul Europei, în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu. În România se găseşte în Munţii Carpaţi în pădurile de foioase, pe malurile pârâurilor şi lângă izvoare, de fapt, în toată țara cu excepția Dobrogei.

Pielea salamandrei este neagră cu dungi sau pete colorate de la galben la portocaliu. Marcajul de pe spate este diferit pentru fiecare animal. Este nocturnă şi iubitoare de umiditate.

Salamandrele sunt animale solitare. Își manifestă activitate zilnică și își părăsesc adăposturile de obicei noaptea. Se hrănește de obicei cu râme, larve și nevertebrate mărunte. Odată cu apariția vremii reci, multe specii de salamandre hibernează.

Conform cercetătorilor pielea salamandrei acumulează o cantitate mai mare de otravă în piele înainte de perioada de hibernare.

În perioada când este activă, poate emite substanțe toxice care au efect nociv pentru sistemul nervos central. Aceasta otravă este fatală pentru animale și este folosită de amfibian în prinderea prăzii. Pentru om nu  este mortală, dar poate provoca arsuri puternice.

Reproducerea are loc în lunile iunie-iulie. O caracteristică special a acestei specii de salamandre este că, în această perioadă masculul depune sperma pe pielea femelei care o depune în cloacă atunci când dorește să aibă pui. Acest lucru poate să se întâmple chiar și la câteva luni de zile după actul în sine.

De asemenea femela poate întârzia și dezvoltarea ouălor în așa numitul ,,uter” și elimină mai târziu larvele aproape complet metamorfozate. Ovulul se dezvoltă în corpul femelei, embrionul este hranit cu gălbenușul de ou și larva primește hrană și apă din corpul mamei. La această specie apare fenomenul de canibalism intrauterin, unii embrioni pot considera o sursă de hrană alte ouă nefertilizate sau embrioni slab dezvoltați.

Salamandra de foc trăiește în captivitate aproape 50 de ani, dar în mediul natural nu depășește 14-15 ani. Sunt și unele specii mai longevive, ca de exemplu salamandra de grotă care trăiește chiar și 100 de ani.