Potrivit ultimelor rezultate ale Biroului Electoral Central PSD+PC a câştigat alegerile la procente, în timp ce PDL se poate lăuda cu trei mandate în plus faţă de formaţiunea condusă de Mircea Geoană.

În acest context, negocierile pentru formarea noului Guvern vor fi cele mai dure de până acum, pentru că avem două partide câştigătoare care au pretenţia ca primul-ministru să facă parte din formaţiunea lor. Preşedintele Traian Băsescu a anunţat deja că va fi un mediator extrem de pretenţios cu cei nominalizaţi pentru această funcţie.

Evz.ro vă prezintă o listă cu posibili premieri. Unul dintre aceştia ar putea fi desemnat şef al viitorului Guvern. Exprimaţi-vă opţiunea în legătură nu numele prezentate mai jos, iar dacă aveţi o altă variantă vă invităm să ne-o împărtăşiţi.

Călin Popescu Tăriceanu

Puncte forte: A rezistat patru ani grei în fruntea guvernului. A ştiut să gestioneze conflictul cu preşedintele Băsescu, a ştiut să profite de faptele bune din timpul mandatului şi le-a mediatizat excesiv în campania electorală. Astfel, Tăriceanu s-a lăudat cu cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, dublarea salariilor, dublarea pensiilor, cota unică de impozitare.

Puncte slabe: Pe parcursul mandatului, Tariceanu a fost ţinta numeroaselor critici. Din 2005, premierul s-a aflat într-un permanent conflict cu preşedintele, ambele părţi alimentând "războiul dintre Palate". Un scandal, care a scos în evidenţă divergenţele cu preşedinţia, este numirea unul alt ministru la Justiţie, în locul lui Tudor Chiuariu. Un alt conflict, în urma căruia premierul a ieşit şifonat, l-a adus „bileţelul”. Cu o lună înainte de campania electorală, Guvernul Tăriceanu a împărţit, preferenţial, 350 de milioane de euro către primarii PNL şi PSD din colegiile uninominale, semnalează socieatatea civilă, trecându-l pe lista dalmaţienilor.

Mircea Geoană

Puncte forte: diplomat. A fost unul dintre personajele politice cu cea mai rapidă ascensiune în politică. În 10 ani, Mircea Geoană a trecut de la funcţia de purtător de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe, în fotoliul de preşedinte al celui mai mare partid din România.

Puncte slabe: A rămas memorabil momentul în care, după alegerile din 2005, fostul şef al statului, Ion Iliescu, i-a pus eticheta de "prostănac", apelativ folosit şi astăzi. Nici, preşedintele Traian Băsescu nu este un fan al lui Mircea Geoană, un punct în minus la numirea premierului. Mircea Geoană se află pe lista politicienilor "pătaţi" pentru că nu a putut să justifice veniturile din declaraţia de avere, invocând surse prea puţin credibile. De numele lui se leagă afaceri imobiliare cu RAAPPS, prin intermediul unor inginerii la care a contribuit şi Primăria Bucureşti.

Theodor Stolojan Puncte forte: apropiat al lui Traian Băsescu. De remarcat că a adus PNL pe drumul cel bun după guvernarea CDR şi că a susţinut campania electorala a preşedintelui Traian Băsescu la alegerile din 2004.

Puncte slabe: A mai fost premier până în noiembrie 1992. Dar de atunci “mitul Stolojan” a inceput sa decadă. A ales să coboare de pe coama unui val înalt de popularitate pentru o slujbă în străinatate, la Banca Mondială. Au mai urmat două retrageri, în 2000 din funcţia de parlamentar şi în 2004 din cursa electorală pentru prezidenţiale, atunci în favoarea lui Băsescu. Maniera de a se retrage mereu dă impresia de neseriozitate.

Vasile Blaga Puncte forte: este negociatorul forte al partidului şi are ultimul cuvânt în luarea deciziilor. Este în politică din 1990, iar vizibilitatea şi influenţa liderului democrat au crescut considerabil începând cu 2001 datorită relaţiei privilegiate cu Traian Băsescu, pe care l-a ajutat să-l înlăture pe Petre Roman de la conducerea Partidului Democrat. După câştigarea alegerilor din 2004, Băsescu l-a adus pe Blaga la Cotroceni pe postul de şef al Administraţiei Prezidenţiale, însă, în scurt timp, a acceptat să plece pentru a deveni ministru al Administraţiei, dar şi omul de încredere al preşedintelui în guvernul Tăriceanu.

Puncte slabe: S-a confruntat cu inundaţiile în mandatul să de ministru al Administraţiei, când ar fi trebuit să coordoneze structurile guvernamentale în cazul crizei inundaţiilor, dar nu a reuşit să aibă o prestaţie de apreciat. Vasile Blaga este un personaj abil, cu mari calităţi de organizator, dar cu slabe înclinaţii retorice, motiv pentru care apariţiile sale publice sunt puţine. Este un politician de birou ce se bazează foarte mult pe capacitatea sa de muncă şi mai puţin pe ieşirile în public.

Mihai Răzvan Ungureanu Puncte forte: Este un tehnocrat care se bucură de recunoaştere atât în cercurile diplomatice, cât şi în cele universitare. A acumulat experienţă în domeniul relaţiilor internaţionale, deţinând mai multe funcţii care i-au pus în valoare şi i-au extins expertiza: a fost coordonator al SECI (South East European Cooperation Initiative) şi, anterior, emisar al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Cu un discurs politic elevat, dominat de termeni academici, şi cu o prezenţă publică plăcuta, Ungureanu este considerat un politician de perspectivă. Momentan este directorul Serviciului de Informaţii Externe al României.

Puncte slabe: Ca ministru de externe în cabinetul Tăriceanu, nu a avut în primul an de activitate (2005) iniţiative majore, fiind subordonat priorităţilor trasate de Traian Băsescu (Marea Neagră şi axa Londra-Washington). În perioada crizei jurnaliştilor români rapiţi în Irak, a avut o prezenţă mediatică redusă şi pe alocuri ezitantă. La mai bine de doi ani de la numirea în funcţie, a fost nevoit să demisioneze ca urmare a scandalului ce a izbucnit pe tema reţinerii a doi cetăţeni români în Irak de către forţele americane.

Cristian Diaconescu Puncte forte:Cristian Diaconescu face parte din noua generaţie de politicieni, intrarea în atenţia publica producându-se odată cu numirea sa, în 2004, în functia de ministru al Justiţiei. Anterior, a lucrat la ministerul de externe. Deşi a deţinut conducerea acestui portofoliu pentru o scurtă perioadă de timp, activitatea sa la ministerul Justiţiei a fost în mod real apreciată, inclusiv de către mass-media, ca fiind o perioadă în care ritmul reformelor din acest domeniu s-a accelerat vizibil.

Puncte slabe: Numirea sa la conducerea Comisiei de Integritate Morală a PSD, a cărei primă acţiune a vizat stabilirea legăturilor dintre omul de afaceri sirian, Omar Haysamm, şi membri ai formaţiunii social-democrate a fost unul dintre cele mai dificile momente din activitatea sa în cadrul partidului. Rezultatele acestei anchete nu au reuşit însă să convinga opinia publica şi presa, iar rezultatele în planul imaginii au fost mai degrabă negative. Dincolo de acest moment însă, se poate spune că Diaconescu este unul dintre liderii PSD cei mai bine vazuţi de presă şi public, realitate care a stat la baza numirii sale drept purtător de cuvânt al PSD.

Adriean Videanu Puncte forte: După alegerile generale din 2004, la sfârşitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit ministru de stat şi vicepremier în Guvernul Tariceanu I. A demisionat în martie 2005, pentru a candida la funcţia de primar general al Capitalei şi a fost ales cu sprijinul lui Traian Băsescu.

Puncte slabe: În perioada mandatului său de primar, contestatarii săi au susţinut că face afaceri cu asfaltările şi bordurile din Bucureşti. De asemenea, Adriean Videanu mai este contestat şi în legătura cu privatizarea întreprinderii bucureştene Vulcan.

Mugur Isărescu Puncte forte: experienţa sa ca Guvernator al BNR ar putea fi benefică în rezolvarea crizei economice care a atins şi România. Este una dintre figurile reprezentative din lumea finanţelor, fiind de mulţi ani guvernatorul Băncii Naţionale a României. Prin activitatea sa în această funcţie s-a impus drept un personaj serios, competent şi credibil. În 2000, într-o perioadă de mare dezorientare a guvernării a fost desemnat prim-ministru al României. Guvernul Isărescu a avut una dintre cele mai coerente politici economice, contribuind la reluarea creşterii economice.

Puncte slabe: A mai avut un guvern pe mână şi a fost văzut ca un salvator al economiei româneşti, dar a dezamăgit. În plus, nu îi place să negocieze, o aptitudine vitală în politică.