Savantul care a cântărit sufletul uman. Duncan McDougal și experimentele care au demonstrat că doar omul își modifică greutatea corporală după moarte

Savantul care a cântărit sufletul uman. Duncan McDougal și experimentele care au demonstrat că doar omul își modifică greutatea corporală după moarte

La începutul secolului trecut, un doctor din Massachusetts a realizat o serie de experimente menite să demonstreze că sufletul uman are masă și, în consecință, poate fi cântărit. Astfel, Duncan McDougal a reușit să convingă mai multe persoane aflate pe moarte să se lase cântărite atât înainte, cât și după. Rezultatele acestor investigații sunt uluitoare, în condițiile în care subiecții au prezentat după trecerea în eternitate aceeași scăderea a greutății: 21 de grame.

Potrivit siteul Historic Mysteries, la experimentele doctorul MacDougall au mai luat parte alți patru colegi de breaslă, care au supravehgeat cu atenție derularea acestora și au efectuat în paralele propriile calcule. Rezultatele au fost de fiecare dată aceleași - 21 de grame, obținute pe baza unor calcule care țineau cont de ora morții, cât timp a zăcut pacientul la pat, orice modificare de greutate, precum și pierderile de fluide corporale. S-a simţit şi mai sigur de rezultatele cercetărilor sale când a repetat experimentul cu 15 câini, în cazul cărora nu a înregistrat nicio schimbare de greutate în momentul morţii. MacDougall a concluzionat astfel că doar oamenii au suflet. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 1907, în New York Times și într-un jurnal medical.

Patru ani mai târziu, The New York Times anunța, din noua, pe prima pagină că doctorul care cântărise sufletul reușise, la capătul unor noi experimente, să-l și fotografieze în momentul în care părăsea trupul. Potrivit discovermagazine.com, doctorul MacDougall ar fi reușit să capteze o ”lumină care semăna cu un fel de pulbere stelară” și care era prezentă ”deasupra capului persoanei decedate”.

O altă serie de experimente a confirmat prima din teoriile doctorului Dr. MacDougall, zece ani mai târziu.  H. LaV. Twining, profesor de fizică la un liceu din Los Angeles, a făcut același lucru cu mai mulți șoareci în 1917. Rezultatele au fost exact ca în cazul câinilor: nicio modificare a greutății corporale.