Modul în care Rusia abordează relațiile cu Statele Unite poate părea contradictoriu. Pe de o parte, roboții cibernetici ai Rusiei au amplificat mesajele lui Donald Trump în timpul campaniei prezidențiale.

Pe de altă parte, în declarațiile oficiale, dar și în presa sponsorizată de Kremlin, noul președinte american este prezentat drept slab. Mai mult, Vladimir Putin nu a ezitat să răspundă unei măsuri similare a Statelor Unite expulzând diplomați americani, chiar dacă asta a împiedicat orice încălzire a relațiilor bilaterale.

Cum Congresul SUA promovează o politică dură față de Rusia, mulți s-au grăbit să anunțe că jocul lui Putin pe cartea Donald Trump a eșuat. Alții spun însă că totul este un joc după scenariile doctrinei Gerasimov.

Doctrina rusă de securitate definește America drept primul adversar. Nu se poate spune dacă rușii au reușit sau nu să influenâeze alegerile din Statele Unite, dar câteva bătălii cu siguranță au câștigat, fără ca opinia pulică americană să-și dea seama ce se întâmplă.

Pentru asta a fost selectată ținta Hillary Clinton și au fost amplificate toate mesajele care o vizau, s-au folosit atât mijloace de dezinformare în social media, cât și documente obținute de hackeri. În această campanie a fost atras și sprijinul unor grupuri din Statele Unite, mai ales din mișcarea alt-right.

Sistemul electoral al Statelor Unite este inima celei mai puternice democrații din lume. Acum, după toate discuțiile legate de influența rusă, toată lumea se întreabă dacă acest sistem funcționează. E un război intern, pe care rușii l-au declanșat fără să tragă un foc.

Gerasimov spune: „spațiul cibernetic deschide largi posibilități asimetrice de a reduce puterea de luptă a inamicului”. Și tot strategul rus notează „trebuie creată o opoziție internă care să deschidă un front pe întreg teritoriul adversarului.”

Tactica rusească este extrem de potrivită pentru un stat autoritar. Pentru că există o structură centrală de decizie, războiul hibrid poate fi declanșat rapid, fără întârzierile care apar în cazul regimurilor democratice în care există o separație a puterilor în stat.

Nu există o nevoie atât de mare ca acțiunile să fie justificate și eventualele pierderi umane să fie explicate. Mai există însă li alte argumente la fel de puternice - puterea și popularitatea incontestabilă a lui Vladimir Putin, un aparat sofisticat de spionaj și diversiune, utilizarea rapidă a oricăror mijloace necesare, dar și un mecanism de propagandă bine pus la punct pe teritoriul Occidentului.

Și mai există un mare avantaj, în Siria și Ucraina, rușii au putut testa în condiții reale de război ce funcționează și ce nu.