Un studiu realizat pe baza unor sondaje Gallup plasează România pe locul 142 din 153 de ţări la capitolul altruism. Sociologii autohtoni spun însă că mitul românului generos rămâne în picioare.

Doar 14% dintre români au dat bani în scopuri caritabile în ultima lună şi doar 28% au ajutat persoane pe care nu le cunosc, potrivit studiului "World Giving Index".

Realizat de organizaţia caritabilă britanică Charities Aid Foundation (CAF), pe baza sondajelor Gallup efectuate în centrele urbane din 153 de ţări, studiul mai arată că numai un român din 20 s-a implicat în acţiuni de voluntariat, România ocupând locul 142 în topul CAF, la egalitate cu Rwanda. Bulgaria este mai sus cu o poziţie, iar la coada clasamentului se situează - după România - Bangladesh, China, Lituania, Grecia, Serbia, Ucraina, Burundi şi Madagascar.

Australienii şi neozeelandezii, cei mai altruişti

Primele două poziţii din "World Giving Index" sunt ocupate de Australia şi Noua Zeelandă.

Circa 70% dintre australieni şi 68% dintre neozeelandezi au făcut donaţii, iar pe ansamblu, procentul altruiştilor atinge în ambele state nivelul de 57%. Aproape la fel de generoşi sunt canadienii (56%), irlandezii (56%), elveţienii (55%), americanii (55%), olandezii (54%) şi britanicii (53%).

La nivel global, o cincime dintre cele 195.000 de persoane chestionate s-au implicat în acţiuni voluntare, aproximativ o treime au dat bani în scopuri caritabile şi 45% au ajutat un necunoscut în ultima lună, scrie cotidianul britanic "The Guardian".

Fericiţii donează mai des decât bogaţii

Potrivit studiului CAF, legătura dintre generozitate şi fericire este mai puternică decât cea dintre generozitate şi bogăţie. În concluzie, donaţia este mai degrabă un act emoţional decât unul raţional, subliniază experţii Charities Aid Foundation. Acest lucru explică apariţia în primele zece poziţii ale ierarhiei a unui stat precum Sri Lanka, alături de ţări cu un PIB net superior.

Un altor factor care face diferenţa ţine de răspândirea "culturii generozităţii" în societate, de la elitele financiare până la omul obişnuit, explică Richard Harrison, director de cercetare la CAF.

OPINII

Despre generozitatea românescă: "E altfel"

Andrei Udişteanu Andreea Archip

Donaţiile pentru o cauză nobilă, voluntariatul, simplul gest de ajuta pe cineva sunt "calităţile" măsurate în studiul Charities Aid Foundation (CAF), pe baza datelor Gallup. În urma rezultatelor, generozitatea şi ospitalitatea legendară a românilor ies cam şifonate. Specialiştii în antropologie şi sociologie români spun însă că n-ar fi tocmai cele mai potrivite criterii pentru a pune la îndoială cât de "buni la suflet" sunt românii.

Este o chestiune de cultură

Sociologul Alfred Bulai este de părere că studiul ar fi pus România pe un loc fruntaş dacă s-ar fi luat în considerare de câte ori oferim găzduire sau o masă caldă celor la nevoie sau sărim în ajutorul unui vecin care are un necaz.

"Acest studiu este făcut pentru occidentali, să le demonstreze că ei sunt buni şi oferă. Nu este adevărat că românii nu sunt generoşi, este vorba doar de o problematică de chestionar standard pe baza unor criterii ce nu se aplică din punct de vedere cultural la noi. Cultul voluntariatului noi nu-l avem din cauza moştenirii «muncii patriotice» din comunism. Bani nici nu prea avem de dat, iar dacă mai pui la socoteală toate experienţele nefericite de după 1990 când se adunau bani pentru diverse fonduri şi nimeni nu a mai aflat ce s-a întâmplat cu banii, atunci aflăm de ce eşuăm şi la acest capitol. Toate acestea au dus la o problemă reală de încredere faţă de instituţiile statului", explică sociologul. Bulai propune un test simplu: "Mergeţi în Moldova şi spuneţi că nu aveţi unde sta. Sigur vă ia cineva acasă şi vă găzduieşte fără bani şi vă pune şi la masă. Este clar o chestiune de cultură".

"Nu ne naştem generoşi"

Sociologul Marius Pieleanu este de părere că la lipsa generozităţii românilor au lucrat ani la rând tot felul de situaţii nefaste. "Generozitatea este o caracteristică a unui proces social. Nu ne naştem generoşi, dobândim această calitate şi cum factorii sociali gen şcoala, biserica, colectivitatea au eşuat să facă asta...", explică sociologul.

Adrian Netedu, conferenţiar în Sociologie la Facultatea de Filosofie de la Universitaea "Al. I. Cuza" Iaşi, crede că în definitiv trebuie să ne asumăm realitatea acestui sondaj. "În măsura în care cercetarea are un eşantion valid, ar trebui să ne asumăm acest index şi să căutăm să îmbunătăţim ce e de îmbunătăţit: o sensibilizare continuă a populaţiei pentru participare civică, o co-interesare a cetăţenilor privind avantajele implicării, o diversificare a activităţii ONG-urilor prin atragerea de noi şi noi voluntari etc. Toate acestea nu pot avea însă loc decât pe un fundal al unei bunăstari rezonabile şi a unui climat social mai puţin tensionat!", concluzionează specialistul.

Studiul, nu neapărat un clasament

"Rezultatele anchetei ne pot da de gîndit, ce-i drept, dar dincolo de fascinaţia noastră mediatică pentru topuri şi de tentaţia sado-masochistă de a discuta doar despre faptul că iar am ieşit ultimii într-un clasament internaţional!", invită antropologul Vintilă Mihăilescu la o analiză mai profundă asupra studiului CAF. Acesta explică: studiul nu este un clasament propriu-zis, ci mai degrabă despre "o sistematizare a unei diversităţi de practici culturale". "Nu este vorba despre draga noastră “ospitalitate", ci despre “caritate", care la rîndul ei se rezumă, în acest caz, la a da bani, timp, şi/sau ajutor altor persoane într-un mod formal şi cuantificabil. Din acest punct de vedere, nu sîntem deloc performanţi, ce-i drept, dar ne aflăm în grupul ţărilor din această parte a Europei: fosta Jugoslavie, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Turcia şi, mai la distanţă, Ungaria", arată Mihăilescu.

Fericiţi şi generoşi La o privire mai atentă asupra studiului, Vintilă Mihăilescu a identificat că oamenii sînt mai dispuşi să ofere nu în funcţie de avere, ci mai ales în funcţie de cît de mulţumiţi sînt de viaţa lor. Astfel, arată Mihăilescu, "bunii samariteni" nu se nasc doar printre cei bogaţi. "Dovadă şi faptul că o serie de ţări sărace din Africa, de pildă, sînt printre cele mai “caritabile". Altfel spus, comportamentul caritabil depinde, evident, de cît au oamenii, dar depinde şi mai mult de cît de mulţumiţi sînt ei cu ceea ce au şi cu viaţa pe care o duc. Din păcate, noi nu stăm prea bine la nici unul dintre aceste capitole...", spune Mihăilescu.

"A dărui" pentru "a primi"

În ceea priveşte generozitatea la români, antropologul Vintilă Mihăilescu subliniază: ospitalitatea românului a existat, într-adevăr, însă mai degrabă la ţară "unde întrajutorarea însemna de-a dreptul supravieţuire. "Şi acolo se “dăruia" – timp şi muncă în primul rînd – şi se “dăruia" sistematic ! Pe de altă parte, trebuie se demitizăm un pic această “ospitalitate" şi practica “darului".

Înţelepciunea populară este foarte explicită în acest sens : Cel cu masa să poftească / Cel chemat să nu’ndrăznească ! Nu de alta, dar cine primeşte, va trebui şi să dea ceva în schimb, la un moment dat… Ţăranul nu era un “bun samaritean", ci un “bun gospodar" , ceea ce este cu totul altceva!", explică Vintilă Mihăilescu. Cultura a ospitalităţii tipic ţărănească este însă pe cale de dispariţie, adaugă acesta, locul ei fiind luat, treptat, de "cultura urbană şi individualistă a “carităţii", la care face de fapt trimitere studiul CAF, conchide antropologul.

Ajutorul condiţionat de limbi străine

Ca o concluzie, cifrele reieşite din studiul CAF sunt, potrivit lui Adrian Netedu, în mod cert nefavorabile dar vin să justifice o situaţie specifică ţării noastre evidenţiată şi în sondaje de opinie interne.

Peste 80% dintre români nu fac parte din nicio organizaţie în afară de structurile sindicale sau cele ale asociaţiilor de proprietari.

"De aici rezultă şi o slabă implicare în organizaţii non-profit, cele spre care ar trebui să se îndrepte anumite sume de bani. O cale indirectă pentru donaţii o reprezintă cele 2% din impozit dar şi în acest caz sumele sunt relativ modeste (sub 30 milioane de euro în anul 2009). Cât priveşte voluntariatul în general, populaţia participă foarte rar la asfel de acţiuni însă există grupuri de elevi şi studenţi care o fac destul de des (în contextul în care implicarea în astfel de activităţi este importantă la orice CV!)", spune Netedu. În ce priveşte ajutorarea străinilor, românii stau ceva mai bine. "Dar ar fi putut sta si mai bine daca ar cunoaşte limbile straine in mai mare grad", spune sociologul.