Din diferite colţuri ale lumii, majoritatea românilor caută acele canale de comunicare prin care să poată menţine un contact permanent cu alţi conaţionali. Şi astfel, devin membri ai diferitelor forumuri de discuţii, prin care află evenimente din ţară, noutăţi despre formalităţile de emigrare în diferite ţări şi oferte de muncă în domenii divese. Grupurile virtuale şi site-urile românilor din străinătate sunt cele mai accesibile surse de informare pentru cei care se gândesc să emigreze şi vor să afle, dintr-un singur loc, opinii personale, impresii ale celor care trăiesc deja acolo şi date importante legate de stabilirea într-o anumită ţară.

De la legislaţie, obiceiuri, modalităţile de închiriere a unei locuinţe şi şansele de a obţine un loc de muncă, astfel de site-uri conţin o mulţime de informaţii esenţiale pentru emigranţi.

Iniţiatorul unui astfel de proiect virtual este Gabriel Radic, un român care s-a stabilit în Franţa de aproape zece ani. În 2001, a creat un grup de discuţii, Filiera.fr, care s-a dezvoltat şi a ajuns să fie vizitat, lunar, de peste 5.000 de persoane, din Franţa, România şi din alte state, europene, americane sau asiatice.

"Societatea franceză, mai deschisă şi abordabilă decât cea românească"

Subiectele de discuţii pe Filiera.fr sunt dintre cele mai diverse, create, în special, din necesitatea obţinerii de informaţii. Pornind de la grupuri interesate de ştirile din domeniul medicinii sau informaticii, de formalităţile de stabilire în această ţară, anunţuri dintre cele mai diverse şi discuţii între românii din diferite regiuni, românii găsesc interesantă această comunitate şi revin constant.

În ceea ce priveşte experienţa personală a lui Radic în Franta, a avut puţine piedici, "cea mai importantă fiind birocraţia". Societatea franceză i s-a părut "mai deschisă şi mai abordabilă decât cea românească, deci nu am avut mari greutăţi". În opinia sa, "Franţa este o ţară potrivit aşteptărilor fiecăruia: plină de comunişti leneşi, retrograzi, naţionalişti cu pretenţii sau orice alt stereotip îmbrăţişat de francofobi. Dar este minunată pentru cei care visează să vadă sau să "trăiască" Parisul, la cuisine, cultura, cercetarea, societatea sau orice alt aspect ce face din Franţa un model sau un ideal. Fiecare o vede şi o înţelege cum vrea".

Plecarea din România s-a realizat ca urmare a unui contract pe care Gabriel Radic, tehnoredactor şi webmaster la editură importantă, l-a primit în 1999. Acesta recunoaşte că şi "cheful de aventură" a avut un rol important în alegerea făcută.

"Am venit în Franţa pentru că am primit o ofertă de lucru interesantă. Era perioada primului val de investiţii în Interent, când se găsea de lucru uşor şi pe bani buni. [...] Mi se părea incredibil că Franţa şi Parisul mi-au devenit brusc accesibile. Pe scurt, a fost o ocazie ce nu se putea refuza", povesteşte Gabriel Radic, iniţiatorul proiectului Filiera.fr.

Timpul lui Gabriel Radic este împărţit între familie, întreţinerea comunităţii virtuale şi două proiecte profesionale importante. "Sunt şef de produs la, o firmă ce crează soluţii de stocaj online pentru furnizori de servicii internet, Steek, iar din 2006 am creat societatea 8 Points, prin care ofer consultanţă în ergonomie şi arhitectură pentru applicaţii web şi desktop.

EVZ: Care a fost prima impresie odată ajuns în Franţa? Gabriel Radic: La prima vizită, am rămas cam rece. Era prima mea călătorie în străinătate, mă documentasem destul de bine şi aveam nişte aşteptări pe care voiam într-un fel să le confirm. Cred că eram un observator prea metodic ca să fiu impresionat. Diferenţa am simţit-o, cu adevărat, la prima reîntoarcere în România, după o lună la Paris.

Un lucru remarcat de mulţi români este politeţea şi distanţa francezilor sau poate doar a parizienilor. De exemplu, în general, francezii nu vor riposta la o gogomănie din partea unui coleg sau necunoscut, deşi este evident că îi deranjează. Românii cataloghează atitudinea aceasta inertă drept nesimţire, politeţe, bătaie de joc, bun simţ, pupincurism sau indiferenţă. Eu o consider prudenţă şi cred că e un lucru bun.

Cum a fost creat proiectul filiera.fr? Filiera.fr a apărut pe 30 martie 2000, ca o un grup de discuţii pe e-mail. După un an, discuţiile au devenit repetitive şi ne-am gândit că ar fi bine să avem un sit unde să arhivăm conversaţiile pe subiecte, pentru nou-veniţi. Astfel, în anul 2002 am creat Franta-Romania.com. La început am avut un format de "revistă", cu articole, rubrici şi redacţie, dar nu am reuşit să  închegăm o activitate destul de susţinută.

Cu timpul, rubrica forum a devenit tot mai activă, pe măsură ce noii membri se înscriau. Până în 2004, organizam lunar câte un "Pahar de vorbă", întâlniri între membrii sitului. Făceam noi cunoştinţe, dezbăteam probleme importante sau complet irelevante şi, în general, ne simţeam bine. Întâlnirile aveau loc în restaurante sau pub-uri, erau destul de  animate, uneori cu 30-40 de persoane. Din păcate, întâlnirile nu au mai avut loc după ce nu am mai avut timp să le organizez, din motive personale, independente de comunitate. Am încercat să lansez şi altfel de întâlniri, pe teme de afaceri sau fotografie, cu un succes relativ.

"Comunitatea românească din Franţa este un pic dezlânată. Nu cred că este un lucru rău, ci doar un semn că românii au trecut uşor peste nevoia identitară primară şi îşi văd de noua lor viaţă. Nu este nici ostilă, lumea nu refuză contactul, doar că sunt puţini cei care îl caută", Gabriel Radic.

Cât de importantă este o comunitate virtuală pentru românii emigraţi sau cei care vor să emigreze? Cred că este destul de importantă, dar numai pentru o mică parte dintre românii din Franţa. Cei mai tineri sau informaticienii, care îmbrăţişează netul, se interesează sau se implică. Filiera.fr rămâne însă o necunoscută pentru majoritatea românilor. Este, poate, mai importantă pentru românii care doresc să emigreze şi care se bazează pe resursele online.

Care a fost cel mai dificil aspect la societatea franceză la care a trebuit sa te adaptezi? În general, societatea franceză este mult mai deschisă şi mai abordabilă decât cea românească, deci nu am avut mari greutăţi. Cu toate acestea, câteva elemente merită totuşi menţionate:

• Condiţiile pentru închirierea unui apartament la Paris sunt crâncene. Nu sunt tratamente speciale pentru emigranţi, dar pentru un expatriat va fi mai greu să obţină un garant sau un contract de muncă cu durată nelimitată.
• Limba franceză e destul de uşor de vorbit, dar ortografia mi se pare crâncenă. După zece ani de uz zilnic, încă folosesc un corector ortografic înainte să trimit mesaje importante.