"«Nici un alt scriitor american în viaţă, nici măcar Pynchon, nu ne-a mai oferit o carte atât de puternică şi memorabilă», notează criticul Harold Bloom despre «Meridianul sângelui».
Plasată la mijlocul secolului XIX, acţiunea romanului prefigurează un western cu valenţe horror, urmărind aventurile unui tânăr fără căpătâi, în zona graniţei dintre Texas şi Mexic, alături de o înfiorătoare bandă condusă de un monstru cu chip uman, judele, pentru care doar moartea şi cruzimea par să aibă sens în lumea oamenilor.
Banda era cunoscută şi temută în epocă mai ales pentru expediţiile împotriva indienilor şi pentru crimele la care se deda. Însă, oricât de real ar fi faptul de la care porneşte povestea, imaginarul straniu, cruzimea, perplexitatea şi grotescul pe care le dezvoltă par înghiţite de un focar literar la limita dintre afazie şi instinct animalic, ce înregistrează cele mai extreme manifestări ale violenţei", se arată în prezentarea romanului lui Cormac McCarthy din 1985.

Stilul şi distincţia

Nu că, la ora actuală, scriitorul ar mai avea nevoie de vreo prezentare – deţine National Book Award, National Book Critics Circle Award, PEN/Saul Bellow Award for Achievement in American Fiction, premiul James Tait Black şi, nu în ultimul rând, un Pulitzer (pentru romanul "Drumul"). Şi dacă distin c ţiile literare nu sunt de ajuns, cele patru Oscaruri pe care le-a adus ecranizarea romanului lui "Nu există ţară pentru bătrâni", realizată de fraţii Joel şi Ethan Coen, îl recomandă cu prisosinţă.

"Meridianul sângelui", al cincilea roman al lui McCarthy, este departe de a fi o lectură uşoară: proza conţine cranii arse, e doldora de scalpuri şi de care încărcate de leşuri şi nu lipseşte un copac plin de copii spânzuraţi. Însă, după cum au observat criticii, grotescul lui McCarthy are şi o componentă suprarealistă – "indienii trec prin acest roman ca figuranţii printr-un film de Fellini".

Până acum au fost publicate în România, din proza lui McCarthy, "Drumul" (Humanitas), "Nu există ţară pentru bătrâni" (Polirom) şi "Meridianul sângelui" (Polirom).

Calul de bătaie şi de rezolvare a conflictelor

Romanul "Meridianul sângelui" este de ceva timp în cărţi pentru o ecranizare. Când reprezentanţii Warner Brothers l-au întrebat pe cineastul Michael Haneke ce lungmetraj şi-ar dori să regizeze în viitorul apropiat, acesta a menţionat cartea lui McCarthy, dar s-a plâns şi că are prea multe scene de bătălie şi că este prea sângeroasă pentru gustul său.

Celebrul Ridley Scott, dar şi unul dintre regizorii preferaţi de Academia americană de film, Todd Field ("Mici copii", "În dormitor" şi "Carnivale") au fost menţionaţi drept posibili realizatori ai lungmetrajului "Meridianul sângelui", şi, la un moment dat, şi numele lui Tommy Lee Jones a fost asociat cu acest proiect.

Până la urmă drepturile de ecranizare ale romanului au ajuns în mâinile celebrului producător Scott Rudin ("Adevăratul curaj", "Reţeaua de socializare" şi "Nu există ţară pentru bătrâni"). Însă actorul, scenaristul şi regizorul James Franco îşi dorea să realizeze lungmetrajul "Meridianul sângelui". Aşa că a procedat în aceeaşi manieră ca şi Robert Rodriguez în cazul lui "Sin City" şi ca Josh Brolin când a fost vorba de rolul lui Llewellyn Moss din "Nu există ţară pentru bătrâni". Împreună cu fratele său Dave, Mark Pellegrino (Jacob din "Lost", acum transpus în rolul judelui), Scott Glenn şi Luke Perry, James Franco a realizat un "test scene".

A plătit din propriul buzunar costumele, caii, "artefactele de epocă" şi, nu în ultimul rând, pelicula, a filmat, apoi l-a sunat pe Rudin şi l-a rugat să nu bată palma cu niciun cineast până nu vede rezultatul eforturilor lui regizorale.Iar Rudin a fost atât de impresionat de secvenţa dificilă pe care Franco alesese s-o transpună pe ecran – una de bătălie, fireşte – încât i-a dat pe mână regia lungmetrajului "Meridianul sângelui".

9 romane
a publicat din 1965 până acum scriitorul Cormac McCarthy

FRAGMENT DIN ROMANUL "MERIDIANUL SÂNGELUI"

Sfaturi pentru creşterea copiilor

"Bag de seamă, a zis el, că amândoi fiii sunt păgubiţi în aceeaşi măsură. Aşadar cum e mai bine să-ţi creşti copiii? La o vârstă fragedă, a zis judele, ar trebui aruncaţi într-o groapă printre câini turbaţi. Ar trebui lăsaţi să ghicească după cum îi duce mintea care din cele trei uşi nu ascunde lei sălbatici. Ar trebui puşi să alerge goi prin deşert până când… Stai aşa, a zis Tobin. Eu am întrebat cu toată seriozitatea. Şi eu am răspuns aşijderea, a zis judele.

Dacă Dumnezeu ar fi avut de gând să se amestece în stricăciunea neamului omenesc, nu s-ar fi amestecat oare până acum? Lupii îşi alungă stârpiturile, omule. Ce altă vieţuitoare ar putea face ca ei? Şi neamul omenesc nu-i oare şi mai prădalnic? E în legea firii să-nmugurească, să-nflorească şi să moară, dar în treburile omului nu există declin şi la el culmea realizărilor sale vesteşte căderea nopţii.

Spiritul lui seacă atunci când e în vârful gloriei. Zenitul îi e şi întunecime, şi amurgirea vieţii. Îi plac jocurile? Atunci să joace cu miză. Ce vedeţi aicea, ruinele astea bântuite de triburi de sălbatici, nu credeţi că asta are să se mai întâmple încă o dată? Aşa. Şi încă o dată. Cu alte neamuri, cu alţii fii".