România Regală și expozițiile internaționale din perioada interbelică

România Regală și expozițiile internaționale din perioada interbelică

România regală i-a mai avut în afară de Regele Carol I, pe tron, pe Regele Ferdinand, Regele Mihai I sub Regență, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai I din nou. Din păcate Primul Război Mondial a întrerupt linia expozițiilor universale. Evident și manifestările sportive olimpice s-au întrerupt.  Din păcate, Regele Ferdinand nu a avut în timpul domniei sale din perioada 1914-1927, nicio expoziție universală.

România și expozițiile din 1929 și 1935

În 1929, România era condusă de Regența Principelui Nicolae în numele Regelui minor Mihai I. Erau în Regență Patriarhul Miron Cristea și Președintele Curții de Casație și Justiție (mai întâi, Gheorghe Buzdugan apoi Constantin Sărățeanu).

Pavilionul României din 1929, de la Barcelona a fost așezat lângă cele ale Spaniei și Italiei. A fost proiectat de arhitectul Duiliu Marcu. Arhitectura era una inspirată de tradiția românească. S-a mers pe expunerea de elemente care țineau de tradiția, arta, bogățiile României. Pavilionul era din lemn și decorațiunile erau inspirate de tradiția populară.

În 1935, Expoziția Internațională a fost la Bruxelles. Regele României era Carol al II-lea din 1930. Comisar regal a fost  Cezar Popescu iar arhitect șef a fost Constantin Mosinschi. La fel ca în 1929, accentul a căzut pe promovarea tradițiilor și bogățiilor naturale ale României. Au fost expuse elemente de artă țărănească, aspecte ale rețelei de transport, produse agricole, textile, artă tradițională.

România și expozițiile din 1937 și 1939

Îm 1937, România a avut un pavilion la Expoziția Universală de la Paris. Duiliu Marcu a proiectat pavilionul și marele sociolog Dimitrie Gusti a fost comisarul regal însărcinat cu tot ce a însemnat conducerea expoziției. Pavilionul avea un arc de 2,2 m înălțime la intrare, era decorat cu marmură de Rușchița.  Exista inclusiv un subsol, unde erau expuse trofee de vânătoare și elemente dedicate promovării turistice.  În celelate încăperi erau fresce dedicate istoriei naționale.

Dimitrie Gusti va conduce și Expoziția Universală de la New York  (Flushing Meadows) din 1039-1940.  România a avut atât Pavilionul cât și Casa Românească, două clădiri distincte.  Restaurantul românesc a fost unul dintre cele mai apreciate. Publicul american a putut să o audă cântând și să o vadă pe marea câmtăreață de muzică populară Maria Tănase.Tematica promovată de România a fost cea legată de transporturi aeriene, extracția petrolului.

Contrastul dintre aparență si esență

Carol al II-lea dorea să promovese România din punct de vedere identitar, ca fiind expresia unui popor unitar, strâns unit în jurul monahului său. Carol al II-lea a urmărit, evident, să se promoveze personalitatea sa, viziunea sa. Evident, ca orice dictator, el a încercat să ascundă criza internă politică și dispariția treptată a democrației.

În țară, legionarii au criticat profund expoziția ei considerând că lucrările au fost concesionate unor specialiști care nu au promovat realist identitatea românească. Extremiștii de dreapta au criticat și sumele cheltuite, considerând că s-au irosit fonduri mari. Executarea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Decemvirilor și Nicadorilor în toamna lui 1938 i-a făcut pe legionari să se declare dușmani ai regimului regal al lui Carol al II-lea.