România poate sta puţin mai liniştită în această iarnă. Dacă ruşii vor întrerupe, ca până acum, livrarea gazelor naturale prin Ucraina, consumatorii români vor putea fi aprovizionaţi printr-o rută alternativă.

Mai exact, prin Ungaria, al cărei sistem de transport al gazelor a fost conectat de cel al României în vara acestui an, prin conducta Arad-Szeged.

A fost nevoie însă de aproape 10 ani până ca această conductă, care ne deschide practic poarta spre sistemul vest-european de transport al gazelor, să se realizeze, deşi lucrările în sine nu au durat decât un an şi ceva. Deocamdată, 1,75 miliarde metri cubi pe an pot veni dinspre Ungaria, suficient însă pentru România, care îşi acoperă cea mai mare parte a consumului din producţia internă. Anul trecut, de pildă, la un consum total de 13,2 miliarde metri cubi, diminuat cu 15% din cauza crizei, doar 20% au venit din import.

"Poarta" spre sistemul vestic de conducte

"Ungaria este interconectată cu Austria, iar la mijlocul lui 2011 vom pune în funcţiune interconectarea cu Croaţia. Dacă ai depozite de gaze, interconectări, creşte securitatea energetică pentru toate ţările din regiune", spune Sandor Fasimon, senior vicepresident în cadrul grupului MOL, prezent, vineri, la inaugurarea conductei. Potrivit acestuia, Ungaria are capacităţi de înmagazinare a gazelor de 6 miliarde metri cubi (cam de două ori mai mult decât în România - n.r.), astfel încât, în cazul în care Rusia va întrerupe livrările de gaz prin Ucraina, anumite cantităţi pot fi exportate şi în România.

Punerea în funcţiune a conductei Arad-Szeged este extrem de importantă pentru România, care pentru prima dată are acces la mixul de resurse din vestul Europei (Rusia, Norvegia, Olanda, nordul Africii etc.). Până acum, România a fost o "insulă", alimentată cu gaze doar din Rusia, prin conductele care traversează Ucraina. Situaţia, valabilă încă în multe alte state central şi est europene, convine de minune grupului rus Gazprom, care poate dicta, în lipsa unui competitor, condiţiile şi preţul de livrare.

De altfel, unul dintre scopurile cele mai mari ale Comisiei Europene este realizarea de interconectări între reţelele de gaz ale statelor din această regiune.

Liber şi la exporturi

În acest fel, preţul gazelor se va forma la nivel regional, şi nu prin negocieri bilaterale cu un singur mare furnizor - Rusia. Mai mult, potrivit unui regulament aprobat recent de Parlamentul European, până în 2014 toate aceste conducte de interconectare din UE trebuie să permită transportul gazelor în ambele sensuri. Astfel, statele se vor putea susţine reciproc în cazul unei noi crize a gazelor în plină iarnă.

Pentru România acest lucru înseamnă că nu va mai putea împiedica exporturile de gaze, iar transportul pe Arad-Szeged se face şi spre Ungaria. Atunci, piaţa românească se va deschide total, iar gazele din producţia internă se vor vinde la acelaşi preţ cu cel al importurilor, deşi acum sunt de două ori mai ieftine.

INTERESE DIVERGENTE Războiul declaraţiilor şi al gazoductelor virtuale Conducta Arad-Szeged este doar un prim pas, destul de mărunt, pe drumul care să asigure României un preţ competitiv al gazelor naturale.

Problema reală a Europei, reducerea dependenţei de gazul rusesc, nu se va rezolva fără accesul la resursele din zona Mării Caspice. Dar marile proiecte în care suntem implicaţi încă sunt departe de a fi realizate. Gazoductul Nabucco, cel mai important dintre ele, are încă o problemă cu asigurarea resurselor de gaz pe care să le transporte. Din acest motiv, termenul de începere a construcţiei, care trebuia să fie 2011, a fost amânat pentru 2012.

Aşadar, visul Europei de a scăpa de frica "frigului rusesc" la căldura gazelor aduse din zona caspică rămâne deocamdată nerealizat. În plus, o problemă o constituie şi aducerea la un numitor comun a tututor ţărilor implicate, atât de tranzit, cât şi furnizoare. Speculând aceste indecizii, Rusia a ieşit la atac cu propriul său proiect: South Stream, în care a reuşit să coopteze deja toate ţările implicate în Nabucco, cu excepţia României.

Mai nou, Gazprom a încercat să ne atragă şi pe noi în acest proiect, în care mulţi analişti nu văd decât un joc al Rusiei de a împiedica realizarea Nabucco şi de a obţine avantaje concrete, oferind în schimb o iluzie. Cel mai elocvent exemplu este cel al Serbiei, inclusă pe traseul gazoductului virtual South Stream, dar care a cedat ruşilor, la un preţ derizoriu, compania petrolieră NIS. Potrivit multor opinii, South Stream este prea scump pentru a se realiza vreodată.

Asul din mânecă pentru accesul la gazul caspic Săptămâna trecută, preşedintele Gazprom a venit la Bucureşti pentru a discuta cu autorităţile române despre acest proiect. "Vorbim despre optimizarea traseului şi azi am ridicat problema privind tranzitarea României", a spus Alexei Miller, la finalul vizitei.

România, deşi "cochetează" cu South Stream, oficial susţine Nabucco. Mai mult, un nou proiect important a apărut în peisaj: AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconector). Acesta presupune transportul gazelor din Azerbaidjan către Georgia, unde vor fi lichefiate şi transportate apoi prin tancuri speciale către portul Constanţa. Proiectul deranjează Rusia şi Turcia, care îşi văd ameninţate poziţiile la nivel regional, comentează unii analişti. Dacă se va realiza sau nu, rămâne însă de văzut.