De la un curs de 3,1 lei pentru un euro, în iulie 2007, am ajuns la peste 4,3 lei/euro, în ianuarie 2009.

• Nivelul de trai a scăzut în anul crizei, iar perspectivele sunt sumbre. Timp de un an şi jumătate, România şi-a schimbat total faţa. De la „tigrul Europei“ cu o economie care duduia în 2007 am ajuns în 2009 cu un rating de ţară retrogradat, un leu slab şi un deficit bugetar galopant. Rămaşi fără joburi, nici românii plecaţi la muncă în străinătate nu ne mai pot ajuta.

• Luna iulie 2007: un euro a ajuns să coste 3,1 lei, românii dau năvală la credite aparent ieftine, salariile cresc, în acelaşi ritm cu înmulţirea numărului firmelor, şi viitorul sună bine.
• Ianuarie 2009: ca într-un coşmar pe care ne-a fost frică să ni-l imaginăm când am văzut cum criza financiară loveşte SUA şi statele vechi europene, leul bate recorduri sumbre de depreciere şi trece de 4,3 lei pentru un euro, scumpindu-ne viaţa, salariile stau pe loc şi privim neputincioşi cum zeci de mii de salariaţi îşi pierd locurile de muncă în fiecare lună. 

România a sărăcit

„Este o deteriorare a situaţiei financiare şi patrimoniale a românilor. Am sărăcit toţi la ora actuală, fără discuţie, fie pe active în lei din cauza devalorizării leului, fie pentru că inflaţia a ros din măririle de salarii“, ne-a spus analistul financiar Bogdan Baltazar.

Cauza care ne-a făcut să ajungem aici este criza financiară şi economică externă, care ne-a lovit şi pe noi din plin, începând cu ultimul trimestru al anului trecut. Ca efecte directe vedem deprecierea leului, scăderea cererii şi a comenzilor care duc la stoparea activităţii sau chiar la falimentele companiilor şicreşterea numărului de şomeri.

După un şir de falimente bancare pe pieţele externe, banii au devenit mai scumpi şi dobânzile au crescut. În acest context, România va găsi mult mai greu soluţii pentru finanţarea deficitelor care s-au adâncit în ultimii ani. În plus, am pierdut din credibilitate odată cu retrogradarea ratingului de ţară de către agenţiile Standard&Poor’s şi Fitch.

Salariu fără putere de cumpărare

Dependenţi de importuri şi de servicii ale căror preţuri se calculează în euro, românii au ratat şi creşterea veniturilor din ultimii ani. Un salariu mediu net care, potrivit Institutului de Statistică, era de 1.040 lei în iulie 2007 echivala cu 334 de euro. Cu un an şi jumătate mai târziu, salariul mediu de 1.352 lei estimat de Comisia de Prognoză valorează numai 313 euro. Creşterea salariilor cu 30% în lei înseamnă, de fapt, o scădere a puterii de cumpărare cu peste 6%, din cauza deprecierii monedei naţionale.

Previziunile optimiste făcute de oficialii noştri în primăvara anului 2007 indicau un curs valutar de 3,25 lei/euro în 2009, o inflaţie de 3% şi nu mai mult de 450.000 de şomeri. Estimările ar fi putut deveni reale dacă nu eram loviţi de criză. Ce vedem astăzi este un euro care variază în jurul valorii de 4,2-4,3 lei, iar BNR speră să avem o inflaţie de 5%. Calculele Ministerului Finanţelor arată un număr de 505.000 şomeri în 2009.

CONSECINŢĂ

Banii „căpşunarilor“ nu ne mai salvează

Dacă până anul trecut o parte dintre cheltuielile românilor erau suportate de rudele lor plecate să muncească peste hotare, anul acesta situaţia se va schimba total. Căderea pieţei construcţiilor din statele europene, ca urmare a crizei financiare internaţionale, a lăsat peste noapte fără loc de muncă sute de mii de români. Cea mai mare parte dintre ei construiau şi renovau case în Spania şi Italia.

Datele privind remiterile muncitorilor români din afară pe anul trecut nu au fost publicate încă. Însă Eugen Dijmărescu, viceguvernatorul Băncii Naţionale, a declarat că acestea vor scădea semnificativ din cauza deteriorării condiţiilor economice din statele vestice. În 2007, românii din afară le-au trimis rudelor din România 7,16 miliarde de euro, după ce în 2006 peste 5,5 miliarde de euro au intrat în ţară pe această cale.

PERIOADĂ DE SACRIFICIU

O vom lua de la capăt peste trei-patru ani

După ce a căzut brusc de la o înălţime mare - creştere economică de 9,1% în al treilea trimestru al anului trecut -, lovitura suferită din cauza crizei economice este destul de dureroasă pentru România.

„Vom trăi mai rău. Suntem în perioada de rambursare a creditelor contractate în ultimii patru ani, leul s-a depreciat, creşte şomajul“, conturează ceea ce se întâmplă în prezent analistul economic Ilie Şerbănescu.

Greul abia începe

Cât timp ne va lua să ieşim cu bine din criză? Şi câţi ani vom pierde din dezvoltarea ţării din acest motiv? Răspunsurile la aceste întrebări nasc păreri împărţite, de oarece este foarte greu de făcut esti mări pentru România, în condiţiile în care depindem foarte mult de ce se întâmplă pe pieţele externe.

În plus, deciziile pe care le va lua noul guvern pot să grăbească sau să întârzie revenirea României pe linia de plutire.

Media de timp în care analiştii economici se aşteaptă să începem să depăşim criza financiară este de circa doi-trei ani.

Ilie Şerbănescu este de părere că, după patru ani de explozie a creditării, tot atâta timp va fi necesar ca lucrurile să înceapă să revină la normal.

În opinia sa, încă nu am început să plătim cu adevărat costul crizei externe, agravată la noi de deficitele mari generate de importurile masive şi de îndatorarea externă.

„Vom ajunge la plată sever când nu se va mai împinge cu atâta sârg la cărucioarele din magazine. Este inevitabil să se ajungă aici“, ne-a spus analistul economic.

El a precizat că datoria externă mare pentru care am „plătit“ inclusiv cu retrogradarea ratingului de ţară este generată de fapt de companiile străine care s-au împrumutat în afară şi de băncile româneşti care au luat lichidităţi de la băncile-mamă de peste hotare.

Euro va ajuge la 3,7 lei în 2010

Analistul financiar Bogdan Baltazar este mai optimist şi se aşteaptă la o revenire începând cu sfârşitul acestui an. „Spre sfârşitul lui 2009 am putea relua creşterea. Avem atuuri importante: populaţie mare, forţă de muncă încă ieftină, o poziţie geostrategică bună, o agricultură care aşteaptă investiţii pentru a da randamente mari“, explică fostul preşedinte al BRD. În opinia sa, aceste avantaje vor determina investitorii să se reîntoarcă în România în momentul în care lucrurile pe plan mondial se vor calma.

În ceea ce priveşte cursul valutar, Baltazar spune că „urmează un an de zile care va fi greu şi nu cred că ne reîntoarcem uşor sub nivelul de 4 lei pe euro“. În opinia sa, un nivel „rezonabil ca un curs de echilibru“ de 3,7-3,8 lei pentru un euro ar putea fi atins abia în 2010.

Recent, Cristian Ionescu, managerul Coface România, a declarat că România va începe să depăşească efectele crizei economice începând cu sfârşitul acestui an. Însă, pentru a ajunge din nou la creşterea din 2007, vor mai trece cel puţin doi-trei ani, a declarat el. În opinia sa, vom ieşi din criză doar atunci când pieţele externe vor depăşi momentele dificile, deoarece guvernanţii nu vor reuşi să găsească şi să aplice soluţii eficiente anticriză.

Şapte ani de suferinţe în sectorul auto

Potrivit lui Carlos Ghosn, directorul general al constructorului auto Nissan, ar putea fi necesari mai mult de şapte ani pentru ca vânzările de maşini la nivel mondial să ajungă la nivelul din 2007.

Potrivit estimărilor Comisiei de Prognoză, anul acesta vom avea o creştere economică de 2,5% şi de 4,5% în 2010. (Ana Bâtcă) COMPARAŢIE

După boom, batem pasul pe loc

În anii 2006, 2007 şi în prima parte a anului trecut, economia era în plină creştere. Veniturile firmelor şi ale salariaţilor creşteau lună de lună, iar cursul de 3,1 lei/euro i-a tentat pe mulţi să ia credite şi să cumpere locuinţe. Creditele în valută s-au întors însă împotriva românilor.

Spre exemplu, deşi rata pentru un credit ipotecar de 100.000 de euro era mai mare în iulie 2007, de 760 de euro, deprecierea leului face ca o rată mai mică, de 680 de euro, să coste mai mult. Astfel, rata la acest credit costa 2.365 de lei în vara lui 2007 şi a ajuns la 2.930 de lei în prezent. Profitând de creşterea veniturilor şi a cererii, semne ale dezvoltării economice, preţurile caselor au explodat în 2007.

Începând de anul trecut însă, acestea au revenit cu picioarele pe pământ.

În vara lui 2007, un apartament cu două camere în Capitală costa peste 65.000 de euro. Acum, preţul aceleiaşi locuinţe a coborât la circa 55.000 de euro. Dacă în vara lui 2007, se realizau în jur de 45.000 de tranzacţii pe lună, notarii se tem că luna aceasta nu se va atinge nici jumătate din acest nivel.

În noiembrie 2008, când euro era încă în jur de 3,7-3,8 lei, numărul tranzacţiilor abia a ajuns la 32.000, cu aproa pe 50% mai puţin ca aceeaşi pe rioadă din 2007. Mulţi dintre cei care nu aveau maşină au profitat de ocazie în 2007, când în România s-au vândut peste 316.000 de autoturisme noi, cu 23% mai multe decât în 2006. În 2008, românii nu au putut cum păra decât 271.000 de au tomobile, în scădere cu 16% faţă de 2007. (Teodora Trandafir, Adrian Popa, Paul Barbu)

VIZIUNE DIN APRILIE

2007 Cum se vedea viitorul în urmă cu doi ani

ESTIMĂRILE DIN IANUARIE 2009 Prognoze adaptate la criză