Cândva, România era o ţară recunoscută pentru staţiunile sale balneoclimaterice. Anii au trecut, natura nu şi-a retras sprijinul, dar am făcut-o noi, unele staţiuni fiind în paragină, după ani de nepăsare şi lipsă de promovare. E cazul Govorei, care a ajuns să aibă doar câteva unităţi de cazare decente, e şi situaţia în care se află şi staţiunea de la Băile Herculane, unde lumea regretă că nu mai suntem încă în anii '80.
Spunem asta pentru că aproape nimic nou nu a fost construit aici în ultimii 20 de ani. Totuşi, există şi staţiuni în care s-a mai investit câte ceva, măcar pentru a menţine statutul de importantă destinaţie turistică, cum este cazul Băilor Felix.
O să vă prezentăm câteva staţiuni reprezentative pentru fiecare zonă a României, cu promisiunea că o să revenim cu reportaje din aceste zone cu un potenţial imens, dar nevalorificat. VEST Felix, tratament şi nuferi
Băile Felix este o staţiunea balneoclimaterică din Bihor, făcând parte din comuna Sânmartin. Cel mai simplu ajungi aici din Oradea, de unde mai ai de parcurs doar vreo zece kilometri.
Trebuie ştiut că aceasta este cea mai mare staţiune balneară cu regim permanent. Ca locuri de cazare (7.000), este al doilea obiectiv turistic din ţară, după litoralul Mării Negre.
Cei mai mulţi dintre cei care vin aici se tratează de reumatism sau afecţiuni neurologice, ginecologice. Izvoarele termale (în care apa are temperaturi cuprinse între 20 şi 40 de grade Celsius) au fost descoperite de călugărul Felix, în jurul anului 1000. Locuri special amenajate pentru tratament au existat începând cu secolul al XVIII-lea, când în documentele vremii apare denumirea de "baia lui Felix".
Totuşi, staţiunea poate fi considerată şi una turistică, deoarece atrag atenţia lacul şi rezervaţia de nuferi, fenomenul carstic de pe Dealul Şomleului sau avenele “Hudra Bradii” sau cel de la Betfia.
Trecutul roman din Caraş-Severin
Băile Herculane se află în judeţul Caraş-Severin. Staţiunea este atestată încă din anul 153 d.Hr. Romanii au aplicat aici cultul balnear preluat de la greci, ba chiar l-au dezvoltat. Numele vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus, care în mitologia romană era patronul izvoarelor termale. Din acea perioadă au rămas numeroase apeducte, băi, statui, monede sau tabule votive.
Te poţi trata aici de reumatism, spondiloză, redori articulare post traumatice, artroză, pareze sau paralizii, boli respiratorii şi cardiovasculare, afecţiuni oculare, reumatism degenerativ, diabet zaharat, boli dermatologice, tulburări endocrine, ameliorarea durerilor de cap şi a insomniilor.
NORD
Ocna de unde se agaţă harta-n cui
Staţiune cu funcţionare permanentă, Ocna Şugatag este o staţiune balneară perfectă pentru cei care locuiesc în nordul ţării. Ocna se află la numai 20 de kilometri de Sighetu Marmaţiei.
Aici se tratează afecţiuni reumatice, pareze, sechele după polineuropatii, afecţiuni ginecologice sau artroze.
În apropierea staţiunii, au fost găsite monede de aur şi argint, care datează de pe vremea romanilor. În jurul anului 1900, galeriile ocnei s-au surpat, în timp formându-se lacuri cu apă sărată.
CENTRU
Lacurile de pe urma salinelor
La Ocna Sibiului se tratează afecţiuni reumatice, sterilitate sau boli ale aparatului locomotor. Staţiunea este la 17 kilometri de Sibiu, având parte de cele mai sărate lacuri din Europa (Brâncoveanu, Roşu şi Negru)
Sare se extrage aici încă din vremea dacilor, exploatarea fiind intensificată după cucerirea romană. Părăsirea salinelor a dus la formarea acestor lacuri sărate, pe lângă cele de sus fiind demne de menţionat lacul Avram Iancu (adânc de 130 de metri) şi celebrul Lac fără Fund (monument al naturii).
Cele mai multe staţiuni sunt concentrate în judeţele Harghita şi Covasna, unde sunt şapte dintre cele 37 mari staţiuni ale României. SUD
"Apa care arde" s-a împuţinat, cea "cu sare" a rămas
Băile Govora se află între oraşul Râmnicu Vâlcea şi Horezu. Locul a devenit cunoscut din 1876, când un ţăran săpa un puţ şi se minuna că din el iese "apă care arde". Era vorba de petrol. A mai aflat că iese şi "apă sărată".
Nu trece mult timp până când un medic militar recomandă tratamente pentru reumatism, folosind ape sărate, iodurate şi nămol sapropelic. Prima clădire destinată tratamentului balnear apare în 1879, dar staţiunea devine foarte populară în 1910, după construcţia hotelului Palace, unde fiecare cameră are parte de cel puţin o oră de soare pe zi.
Pe lângă cei cu probleme reumatice, la Govora vin şi numeroşi bolnavi de astm bronşic sau persoane cu afecţiuni ale sistemului nervos.
EST
Mineralizare record
La 20 de kilometru de Buzău, în Subcarpaţii de Curbură, se află staţiunea Sărata-Monteoru. Aici se tratează afecţiuni reumatice, ale ţesuturilor moi, ortopedice sau neurologice.
Găseşti izvoare cu ape minerale sărate, iodurate, bromurate, calcice, magneziene, sulfuroase, care au o mineralizare totală foarte ridicată, care trece uneori de 500 la mie. CITIŢI ŞI: Bucureştiul - staţiune balneară a viitorului?