Aflată la coada listei europene privind colectarea selectivă şi reciclarea, România trebuie să se ridice, în cinci ani, la nivelul mediu din UE. Altfel, riscurile sunt enorme: infringement şi amenzi de câteva sute de mii de euro pe zi.
Nivelul de reciclare în România este potrivit celei mai folosite enciclopedii on-line, Wikipedia, de 1% - cel mai mic din Uniunea Europeană. Oficialii românii resping acest procent, vorbind de cifre un pic mai mari. Oricare ar fi cifra reală, ea este mult sub media europeană şi departe de procentul belgian, care sare de 80%. Prin noua directivă-cadru a gestiunii deşeurilor, pe care Ministerul Mediului o transpune în legislaţia naţională până la finele anului, România are o misiune grea: să creeze un sistem de colectare selectivă şi de reciclare care să funcţioneze eficient. Şi, pentru asta, are la dispoziţie doar cinci ani. Dacă nu, amenzile, în cazul în care UE deschide o procedură de infringement, pot ajunge până la 200.000 de euro pe zi, pentru fiecare flux de deşeuri pe care obiectivele nu au fost îndeplinite. Concret, ţara noastră trebuie să colecteze selectiv şi să recicleze 42% dintre deşeurile de pe piaţă, ţintă care creşte anual, ajungând la 60% în 2013. Obiectivul este defalcat pe fluxuri de deşeuri. Astfel, anul acesta, obligaţia de reciclare a hârtiei este de 60%, a plasticului de 14%, a sticlei de 44% şi a metalelor de 50%. Un pas greşit la început? Belgia - alături de Austria, Portugalia, Franţa ş.a. - a pornit sistemul colectării selective a deşeurilor, instituind, prin lege, existenţa unei singure asociaţii colective care să preia de la producătorii de ambalaje răspunderea colectării şi reciclării lor. Sub numele de Fost Plus, şi pe piaţă din 1994, asociaţia organizează mai departe colectarea selectivă şi reciclarea, stimulând competiţia între operatorii de salubritate şi reciclatori. În România, sistemul a fost construit diferit, Ministerul Mediului autorizând cinci companii pe nişa preluării răspunderii colective asupra deşeurilor de ambalaje. Astfel, Eco-Rom, Eco-x, Environ, Intersemat şi Sota Grup sunt competitori, situaţie pe care oficialii europeni şi cei belgieni o critică, susţinând că nu aşa se construieşte un sistem bun şi funcţional de colectare şi reciclare. Explicaţia Ministerului Mediului, prin directorul Direcţiei de Gestiune Deşeuri şi Substanţe Periculoase, Ionuţ Georgescu, este aceea că ministerul nu "poate obliga producătorul să intre într-o schemă fixă". Astfel, producătorilor români de ambalaje, li se oferă alternative, susţine Georgescu. William Vermeir, directorul Fost Plus şi unul dintre pilonii creării sistemului de colectare selectivă în Belgia, crede că stimularea concurenţei la nivelul de preluare a răspunderii producătorilor este un pas greşit, pentru că inhibă crearea unui sistem de colectare şi reciclare cu adevărat sănătos. "Oficialii din industrie ar trebui să meargă împreună la guvern cu propunerile lor şi să caute sistemul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor", subliniază belgianul, precizând că sistemul de la Bruxelles nu este neapărat cel mai bun din lume şi cel mai indicat pentru România, dar că s-a dovedit a fi o reţetă bună pentru Belgia, aducând rate de reciclare de peste 80%, în 2008. De asemenea, avertizează acesta, autorităţile trebuie să coopereze la nivel central şi local şi să evite copierea totală a unui model care funcţionează în alte ţări. Iar Ionuţ Georgescu, prezent la al cincilea Congres Pro Europe, cu tema Economia Verde în Acţiune, este conştient de acest risc. "Analizăm posibilitatea de a merge pe varianta belgiană. Nu suntem încă hotărâţi 100% de ceea ce vrem să facem. Trebuie să facem o analiză, un studiu, să vedem ce efecte va avea pe piaţă", spune oficialul, precizând că, până la finalul acestui an, ministerul - după discuţii cu toate părţile implicate, inclusiv primării, producători şi operatori de salubritate - se va decide asupra tipului de sistem care trebuie implementat în România. El recunoaşte că ministerul trebuie să se gândească mai atent la efectele pe piaţă, în situaţia actuală, cu cinci companii autorizate. Momentul, crede Georgescu, reprezintă atât un avantaj foarte mare, dat de introducerea noii legislaţii europene, cât şi un punct critic în alegerea modelului pentru România. Ministerul şi-a propus ca, până la finele lui 2011, toată legislaţia care trebuie schimbată, ca urmare a introducerii noii directive-cadru a deşeurilor, să fie modificată, iar, din 2012, să înceapă etapa de implementare. Critici europene Henri Meiresonne, preşedintele Pro Europe (Packaging Recovery Organisation Europe), organizaţia-umbrelă care include sistemele de ambalaje şi de recuperare a acestora şi care foloseşte marca Punctul Verde, critică autorizarea mai multor actori la nivelul preluării răspunderii producătorilor, în România.
Într-un interviu acordat în exclusivitate EVZ, oficialul european consideră că politicienii trebuie să lase industria să-şi facă treaba în domeniul reciclării.
EVZ: În Belgia a fost autorizată o singură instituţie care să preia răspunderea colectării selective de la producătorii de ambalaje, pe când în România sunt cinci astfel de organizaţii. De ce credeţi că autorităţile române încurajează competiţia la acest nivel?
Henri Meiresonne: Nu înţeleg de ce, în anumite ţări, autorităţile insistă să aibă sistem competitiv. Pentru că ceea ce este important, este ceea se petrece pe teren, ceea ce înseamnă 90% din costuri. Iar ceea ce se petrece la nivel administrativ reprezintă doar 10% din costuri. De ce insistă să aibă competiţie pentru cei 10%, când, de fapt, dezordinea este la cei 90%? În Belgia, competiţia este pe teren, între operatori. Şi asta ne oferă cel mai bun serviciu la cele mai mic preţuri.
Cât mai avem până ajungem la un nivel decent de colectare selectivă şi reciclare?
Cred că zece ani, dar românii îmi spun că sunt prea optimist. Cred că, dacă veţi munci intens, va fi posibil. Normal, totul trebuie să înceapă de la introducerea colectării selective peste tot şi apoi trebuie să vă cuplaţi la industria de reciclare din Uniunea Europeană. Aşa veţi ajunge să reciclaţi un procent de 50% din deşeuri.
Sunteţi familiarizat cu stadiul incipient la care se află sistemul colectării selective în România. Care credeţi că este cea mai mare provocare pentru români?
Cred că cea mai grea provocare este ca politicienii să înţeleagă cu adevărat care este situaţia, pentru că industria a ajuns la un nivel la care îşi poate crea singură un sistem care să fie susţinut de autorităţi, atât la nivel central, cât şi la nivel local. De asemenea, şi comunicarea cu cetăţeanul este foarte importantă. Mai ales el trebuie să înţeleagă că are o contribuţie de adus la sistem. Pe scurt, guvernul trebuie să înţeleagă că realizarea unui astfel de sistem înseamnă cooperare între autorităţi, industrie şi cetăţean.
Citiţi şi:
- Reciclarea deşeurilor dă bine doar pe hârtie
Recomandările noastre
