Dacă, în loc să întoarcă pe toate feţele fiecare frază mai mult sau mai puţin fericită a preşedintelui, televiziunile şi-ar trimite reporterii prin judeţe să constate la faţa locului cum merge economia reală, ar afla, de pildă, că un număr important de fabrici se pregătesc să-şi închidă porţile.
Criza nu este o iluzie, ci o realitate dureroasă. Ea va duce inevitabil la scăderea veniturilor populaţiei, fapt confirmat joi de însuşi ministrul muncii, Marian Sârbu, care a afirmat că angajaţii vor avea de optat între păstrarea locului de muncă şi păstrarea sporurilor.
Dacă ar fi mers de la început cu investigaţia pe filiera crizei, jurnaliştii care au relatat şi „analiştii” care au comentat cele spuse de Traian Băsescu la şedinţa de guvern din 14 iunie ar fi aflat, căci nu era greu, că rostul intervenţiei preşedintelui a fost de a contracara o ambuscadă pregătită de acei miniştri care au încercat, în dispreţ faţă de situaţia financiară a ţării, să mărească salariile şi alte cheltuieli în domeniile lor, calculând că, prin octombrie, când finanţele vor fi precare, preşedintele va forţa suplimentarea fondurilor din considerente electorale.
Faptul că PSD a făcut atâta tărăboi în legătură cu prezenţa şefului statului la Palatul Victoria sugerează că unii dintre miniştri în cauză îi aparţineau - poate erau chiar Dan Nica şi Ecaterina Andronescu, după cum s-a aflat mai târziu, „pe surse”. Deşi rostul presei este exact acela de a dezvălui realitatea din spatele teatrului politic, semnificaţia isteriilor psd-iste iese destul de greu la iveală.
Să fie de vină superficialitatea presei sau complicitatea ei cu PSD? Greu de stabilit având în vedere mediocritatea prestaţiei jurnalistice actuale. Cert este că a trebui să treacă aproape şase luni până să ne lămurim, de pildă, de ce voiau psd-iştii cu tot dinadinsul să amâne adoptarea Codurilor juridice. Abia zilele trecute am aflat de la Emil Boc că se apropia termenul la care urma să intre în vigoare Codul penal al Rodicăi Stănoiu, cel care a oripilat în 2005 Comisia Europeană pentru că permitea închiderea multor dosare penale. A devenit evident aşadar că PSD a sperat să beneficieze măcar o vreme de acest Cod favorabil infractorilor.
Rostul aberantei ordonanţe care permitea guvernului să abroge sau să modifice legi adoptate de Parlament era deci de a împiedica o monstruozitate juridică. Desigur, premierul ar fi trebuit să explice din timp rostul acestui demers halucinant, dar, pe de altă parte, şi jurnaliştii ar fi trebuit să afle motivaţia guvernului înainte de a comenta ordonanţa.
Şi oare nu s-ar fi cuvenit să fim alertaţi deja de presă asupra pericolului pe care-l reprezintă „Codul Stănoiu”? Protejată de perdelele de fum generate de televiziuni, agenda nucleului dur al PSD se desluşeşte cu greu. Dacă Traian Băsescu a fost desfiinţat pentru că a denunţat tentativele de spoliere a bugetului public, în schimb nimeni nu l-a condamnat pe Ion Iliescu pentru impunerea lui Emilian Cutean ca secretar de stat în guvern în ciuda condamnării penale a acestuia din urmă.
Priorităţile editoriale ale televiziunilor pot părea ciudate din perspectiva interesului public, nu însă şi din perspectiva intereselor patronilor lor. Devenite instrumente de propagandă, televiziunile se retrag tot mai mult din sfera jurnalismului autonom şi independent, înlocuindu-l cu o pleiadă de talk-show-uri.
Iar dincolo de gardul vopsit al talkshow- urilor se ascunde un dinozaur mai rău decât un leopard: este vorba despre manipularea politică care perverteşte viaţa publică. Vizionare plăcută!
Recomandările noastre
