Rodica Culcer: "Dincolo şi înainte de bătălia electorală, clasa politică îşi ascute cuţitele pentru altă bătălie cu miză majoră: viitorul DNA, aflat în cumpănă odată cu apropierea încheierii mandatului lui Daniel Morar."
Sfidând Comisia de la Bruxelles, vicepreşedintele PSD Victor Ponta a dat de ştire că puţin îi pasă de recentele critici europene la adresa presiunilor politice asupra justiţiei şi a ameninţat că PSD va depune o moţiune împotriva guvernului dacă ministrul justiţiei va propune prelungirea mandatului domnului Morar. Din această mostră de şantaj politic reiese incompatibilitatea evidentă dintre viziunea europeană asupra statului de drept şi concepţiile şi practicile PSD.
Scopul ameninţării PSD este fără îndoială de a crea o presiune politică asupra guvernului, ştiind bine că, de un an încoace, această metodă are succes, nu numai pentru că supravieţuirea guvernului Tăriceanu depinde de PSD, ci şi pentru că o bună parte din liberali gândesc la fel ca psd-iştii. În cazul de faţă această convergenţă se bazează pe faptul că ambele partide au miniştri sau foşti miniştri cu dosare la DNA. Ca atare, ambele ţipă ca din gură de şarpe că DNA acţionează la comandă politică pentru că-i investighează pe politicieni. Dar pe cine ar trebui, mă rog, să investigheze DNA, dacă nu pe cei care au administrat banul public, care au avut pâinea şi cuţitul în mână şi s-au îmbogăţit în mod necinstit?
Nu cumva furia anti-DNA a domnului Ponta ascunde tocmai teama de scheletele din dulapurile colegilor săi de partid? Campania anti-Morar lansată de PSD a găsit de altfel un teren fertil la PNL: Crin Antonescu a declarat public că „reînnoirea mandatului lui Daniel Morar la propunerea guvernului Tăriceanu... ar fi o palmă dată guvernului Tăriceanu de către guvernul Tăriceanu“. De ce oare? Nu luptă PNL împotriva corupţiei, cum a promis în campania din 2004, când a blamat public guvernul Năstase? Nu promovează liberalii principiul independenţei justiţiei? Nu sunt ei europeni - nu contează pentru ei aprecierile din raportul Comisiei Europene? Să nu ne mai obosim însă invocând principii în faţa unor politicieni deasupra cărora atârnă sabia lui Damocles.
Este inutil, mai ales după ce Relu Fenechiu i-a cerut imperativ lui Daniel Morar „să plece sau să-şi revizuiască atitudinea“. Iată un ordin brutal primit de la „naşul“ liberalilor ieşeni, patron politic al prefectului de Iaşi arestat de DNA, Radu Prisecaru, şi mentor al inconfundabilului Adomniţei. Domnul Fenechiu a spus totuşi mai mult decât a intenţionat, căci a confirmat indirect că PNL, ca şi PSD, doreşte ca DNA să renunţe la anchetele asupra demnitarilor - adică exact la obiectul său de activitate. Orice pretexte ar inventa maşina de zgomote a televiziunilor de ştiri, adevărul este că războiul politic din ultimii trei ani s-a purtat în jurul dosarelor demnitarilor foşti şi actuali tocmai pentru că, dacă aceste dosare şi-ar urma cursul firesc în instanţă, scena politică s-ar curăţa prin eliminarea corupţilor dovediţi şi prin crearea unui precedent descurajator pentru cei tentaţi de practicile corupte.
Dacă ar dori cu adevărat reforma clasei politice, PSD şi PNL nu i-ar cere capul lui Daniel Morar. Îl cer însă împreună cu al preşedintelui, căci adversitatea faţă de prima echipă de procurori care i-a investigat pe „peştii mari“ ai politicii româneşti uneşte cele două partide în ostilitatea faţă de cel care l-a numit pe Daniel Morar în fruntea DNA la propunerea Monicăi Macovei şi care, probabil, va căuta să-i prelungească mandatul. Copleşit de răspunderea deciziei privind viitorul DNA, ministrul justiţiei Cătălin Predoiu încearcă să câştige timp şi să amâne momentul opţiunii între interesele de partid şi interesele ţării. Cu atât mai greu îi este ministrului justiţiei, cu cât ştie că-şi joacă reputaţia şi locul în istorie: în funcţie de decizia pe care o va lua în privinţa prelungirii mandatului lui Daniel Morar, istoria îl va clasifica fie în categoria „Stănoiu-Chiuariu“, fie în categoria „Monica Macovei“. Din această dilemă nu poate ieşi.
Recomandările noastre
