În duminica de 17 decembrie 1989 Ceaușescu a ordonat măcel la Timișoara, cu muniție de război, celebrele gloanțe ”bum- bum”, care odată intrate în corp explodau. S-a tras pe străzile aflate în beznă încontinuu, aproape 12 ore. Au murit 66 de oameni, aproape 200 au fost răniți.

Lumea se strânsese de la prânz în  Piața Operei. Pe străzi erau TAB-uri și soldați. câtva mii de oameni au plecat mai întâi spre Consiliul Popular Judeţean, pentru a discuta cu prim-secretarul judeţului, Radu Bălan. Demonstranţii cereau libertate, pământ, pâine, căldură şi mâncare pentru copii, eliberarea arestaţilor din ziua precedentă, alegeri libere. Au fost  înconjurat de soldați, stropiți cu apă de pompieri, fugăriți cu TAB-urile. S-au regrupat și au pornit spre celelalte cartiere, să cheme oamenii.

Odată cu seara au început focurile de armă, care au durat până a doua zi, dimineața.  Militari în termen, practic niște copii de 18 ani, împușcau oamenii, pentru că așa primiseră ordin. Haosul era general. Pe linia de tramvai un TAB a trecut peste o femeie ucigând-o pe loc. Porțile Catedralei Mitropolitane fuseseră închise, astfel că oamenii care au crezut că se pot refugia în interiorul lăcașului de cult, au fost ciuruiți. Din cei împușcați la Catedrală opt au murit în aceeași zi. Se trăgea și în alte locuri. Alți oameni au muritpe Podul Decebal sau în apropiere de Complexul Studențesc. Revoluționarii nu vedeau cine trage, străzile fiind intenționat lăsate în beznă.

Focurile de armă s-au auzit până a doua zi la 4,00 dimineața. Timișoara a numărat 66 de morţi şi 196 de răniţi înregistraţi la procuratura militară. Indivizi suspecți devalizau magazinele, puși de Securitate, pentru a justifica opresiunea sângeroasă.

Marș în memoria eroilor

”În Decembrie 1989, de la Timișoara a plecat speranța libertății, a unei vieți mai bune ce a răzbit prin ceața comunismului. S-a aprins și s-a extins rapid la cei care au îndrăznit să viseze la un altfel de viitor pentru ei și pentru copii lor. Mii de timișoreni au avut curajul de a ieși în stradă și a-și cere drepturile înapoi. Mulți dintre aceștia au plătit cu sânge prețul libertății și nu au apucat să-și vadă visul împlinit. Prin sacrificiul făcut, ne-au dat nouă noi șanse la viață. Suntem datori să le mulțumim așa cum știm mai bine și să prețuim amintirea eroilor Revoluției.

Ziua de 17 decembrie 1989 a rămas în istorie ca una dintre cele mai sângeroase ale Revoluției de la Timișoara. A fost momentul în care s-a tras în manifestanți, ordin plătit cu zeci de victime omenești. Acum, ziua este una de doliu, în care ne amintim cu nostalgie și recunoștință de martirii Revoluției.

La fel ca în fiecare an, Druckeria și Peluza Sud organizează Marșul Eroilor. Un gest simbolic, prin care le aducem un omagiu celor care și-au dat viața pentru ca noi să trăim mai bine. Adunarea se dă sâmbătă, 17 decembrie, la ora 17.00, în locul de unde a pornit scânteia Revoluției, Piața Maria. De aici vom porni pe jos spre Cimitirul Eroilor și vom face câteva opriri, în locuri definitorii pentru evenimentele din Decembrie 1989: Catedrala Mitropolitană, Opera Română. Cea mai lungă oprire, de 45 de minute se va face la Muzeul Revoluției Române, aflat în incinta Memorialului Revoluției (str. Popa Șapcă, nr. 3-5, lângă Facultatea de Arte Plastice și Design). Marșul Eroilor se va desfășura pe parcursul a trei kilometri, motiv pentru care le recomandăm participanților să poarte haine călduroase. Îi așteptăm alături de noi pe toți cei care vor să aducă un omagiu eroilor Revoluției. Cine uită e complice!”, transmit suporterii timișoreni. (Fotografii: Adriuan Pîclișan)