"Din păcate, Academicianul Nicolae Breban a crezut de cuviință să răstălmăcească propunerea mea de a conduce onorific un consiliu consultativ, repet, consultativ, al Președintelui ICR, și s-a închipuit instalat ca Despot al instituției. Oricât de luminați, despoții nu pot fi acceptați ca ambasadori culturali. Oricât te-aș prețui, oricât m-aș fi opus și altor excluderi aberante apărute din orgoliile altora și citez excluderile lui Mihai Eminescu, Adrian Marino, Cezar Ivănescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban și Liviu Antonesei sau Corneliu Baba, și chiar Horia Bernea, mă despart și de atitudinea Domniei Tale. Și de oricine care a ridicat sau va ridica sabia ca să reteze! Voi continua să cred în valoarea operei tale scriitoricești și în special în informația ta enciclopedică, Nicolae Breban! (…)

În spiritul marilor mei formatori, care era și spiritul bunicului și tatălui meu, îl întreb pe creatorul Nicolae Breban, neputând face abstracție nici de ideea sa de cultură națională și nici de cultura sa polifonică: poate o fire atât de năbădăioasă să fie un bun sfătuitor?  

Să mă despart, în sensul noician, de consultantul pe care-l anunțasem! Cu durere prietenească, din considerente instituționale și din atașament față de noțiunea de solidaritate a valorilor, în afara disputelor, ar fi o posibilitate.

Până atunci îl învit, și pe el și pe alții, la un colocviu asupra criteriilor de apreciere a valorilor creativității românești, fără patimi, fără orgolii. Poate mai la vară, când soarele va mai ostoi temperamentele prea vulcanice. Sau, cine știe, mai la toamnă, când soarele se domolește!

Până atunci, pot îndura și absența unui Consiliu Consultativ care nu a existat în istoria ICR decât pe hârtie! Sunt convins că nu voi rămâne singur.

Cum ar fi, Nicolae, dacă ai considera și Domnia Ta că mai profitabil pentru toți fi-va să nu mai despărțim pe nimeni de nimeni? Adică, deloc!", a comentat Radu Boroianu pe site-ul ICR.

CITIȚI ȘI: