Razvan Exarhu: "Sarbatorile sunt un prilej grozav pentru alinturi de toate soiurile."
Dar e asa de mare avalansa de mesaje si solutii, incat orice indemn, oricat de bland, ajunge sa sune agresiv si tezist. M-am distrat vajaind prin oras fara timp de opriri sa vad ca lumea se inghesuie cam prin aceleasi locuri, prin aceleasi magazine, oferind cu mici exceptii cam aceleasi cadouri. Am aflat ca e plin de obsesii in jur, ca lumea ajunge sa se teama de o gramada de lucruri in perioada Sarbatorilor: de oameni grasuti imbracati in rosu si cu cizme negre, de indivizi care ar putea patrunde in casa de pe acoperis, de hohoho-uri, de insuficienta cadourilor sau a bateriilor pentru jucarii.
Daca te gandesti in furnicarul dintr-un mall ca angajatii Casei Regale le daruiau Majestatilor lor dulceturi fine facute de mainile lor si ca aceste daruri erau intampinate cu bucurie si emotie, te debusolezi si mai tare in cautarile astea nebune. Dar traim intr-un container destul de cuprinzator, in care am descoperit o carte care te poate aduce aproape de un sentiment al pioseniei laice, intrerupta din cand in cand de cate un cling de pahare. E vorba de un titlu simplu si elocvent: Ghidul Gustului. Initiere in arta vinului, de Cosmin Zidurean si Eugen Demeterca. Desi autorii isi indeamna cititorii sa parcurga cartea cu paharul in mana, se intelege usor ca este un indemn limpede la cumpatare si la savurarea intensa a clipei, picatura cu picatura. De cand am inceput sa produc vin la tara, inteleg foarte bine niste lucruri care imi erau profund straine pana atunci, incepand cu acel sentiment unic pe care-l traiesti cand le oferi prietenilor un lucru pretios si chiar si imbatator, creat de munca ta. Si in plus, uimirea pe care o incerc gustand vinul dupa o pauza lunga nu se compara cu nimic din ce poti afla la supermarket.
In afara de placerea de a sta in vie si de a privi cerul, am devenit foarte atent la povestile vinului si sunt foarte fericit sa asist la un debut al renasterii culturii vinului. Probabil ca alintul de care vorbeam la inceput, pe care oricine este indemnat sa si-l administreze zilele acestea, incepe cu cantitati mici si gusturi intense. Pe langa asta, stiinta combinatiilor dintre vin si restul gusturilor, istoria agitata a conacelor si viilor, a marilor petrecareti si a marilor cunoscatori ai spiritului pamantului, sunt toate perfect echilibrate intr-o carte care te poate smulge usor de langa halba, de langa sprit, de langa vinul alb, mult, rece si ieftin, pentru totdeauna, insa.
Pe vremea cand nu intelegeam deosebirea dintre bere si vin, mai auzisem o vorba populara de duh care spune ca vinul te duce la femei, berea la gard si taria la puscarie. Am aflat ca deosebirea dintre vin si restul intaritoarelor este spiritul mereu in miscare pe care-l contine, un duh care se cere mereu eliberat pentru a te elibera.
Dupa ce ajungi sa simti pana la capat ca vinul este in primul rand un produs cultural, poti sa pornesti intr-o calatorie de explorare infinita in care nu esti niciodata singur, pentru ca vinul se impartaseste, este comuniune, nu numai alaturi de painea sfintita. Cred ca o carte ca aceasta este un cadou minunat si un soi de investitie pe termen lung in bucuria de a trai. Iar daca o asezi alaturi de cartea lui Radu Anton Roman, de al carui spirit imi este tare dor, si incepi sa combini invatamintele, probabil ca nici urmarile fericite nu vor intarzia sa apara.
Poate ca in invalmaseala asta, sa descoperi ritualul ascultarii vinului care curge in pahar, sa-i privesti apele si lumina cand se roteste incet ca un ocean nervos, sa-i adulmeci parfumul si sa lasi buchetul sa se dezvaluie incetul cu incetul, inchinand din privire catre cei care se bucura alaturi de tine, este un alt mod de a face parte dintr-o sarbatoare care nu trece. Esentele tari se tin in sticlute mici, la fel ca toate prilejurile de a patrunde prin gesturi magice simple intr-o dimensiune spiritualizata de simplitate si intensitate. Paharul meu cu vin bun se indreapta catre al vostru si va spun Craciun fericit!
Recomandările noastre
