Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Rușii din Estul Ucrainei - teroriști, ocupanți, mercenari și luptători de gherilă
Trupele ruse ce acționează în Estul Ucrainei, în agresiunea militară prin intermediari, se confruntă cu probleme majore ce țin de statutul lor.
Oficial nu sunt soldați ruși în misiune, ci apar în concediu, în vacanță sau pe cont propriu, voluntari fără de țară. Rănirea sau uciderea lor nu aduce nimic pentru urmași și familie, ba și înmormântarea se face ba în gropile comune anonime pe marginea drumului, în Donbas, ba în lungul șir al „convoaielor umanitare” care aduc arme și muniție și ridică morții spre cimitire izolate, anonime, din Rusia. Sunt combatanți fără nici un drept.
Recentele dezvăluiri în media ale unor „voluntari” ruși prezenți în luptele din Lugansk, au dezvăluit probleme și mai importante. Astfel, mercenarii ruşi din Ecaterinburg, care au luptat de partea forţelor rebele din Donbas, se declară dezamăgiţi de situația și statutul lor. Mai mult, chiar conducerea locală a autoproclamatei Republici Populare Lugansk şi localnicii din zonă, majoritari etnici ruși, toți îi consideră ocupanți pe cei sosiți din Rusia. Vladimir Efrimov, conducătorul fondului veteranilor serviciilor speciale din Sverdlovsk, care a organizat un grup de 50 de mercenari din Ecaterinburg, ce au luptat pe front, a declarat presei ruse nemulțumirile privind statutul acestor luptători. Astfel, Efrimov a declarat că, „potrivit legilor de la Kiev, noi suntem «terorişti». Potrivit legilor republicii separatiste, suntem persoane care nu fac parte din forţele armate şi sunt calificați drept «luptători de gherilă». Iar dacă luăm bani de la ei, pe contract, aşa cum ni s-a propus, în Rusia vom deveni «mercenari». Iar băştinaşii din Lugansk ne numesc «ocupanţi», spune Efrimov într-un interviu pentru portalul Ekaterinburg online.
Situația nu e unică, iar „sponsorii” acestor înrolări deja refuză să mai plătească, iar oamenii de afaceri sub numele cărora se făceau recrutările refuză și acest serviciu, de acordarea a unei acoperiri și a posibilității negării credibile statului rus, tocmai pentru că au afaceri în Occident și nu vor să ajungă pe listele negre occidentale. Potrivit acestor afirmații, nu mai există nici variante de finanțare deschise, „oficiale”, iar statutul devine o problemă pentru că persoana înrolată și angrenată în luptă în Estul Ucrainei ajunge infractor în toată lumea, pe temeiuri diferite.
Dacă nu exista această problemă de natură financiară și cea de statut juridic, șansa de a afla mai multe despre situația de pe teren din Estul Ucrainei probabil că nu se mai prezenta. Acum Moscova este obligată să continue înarmarea și pregătirea trupelor introduse în Donbas peste graniță prin asumarea că acestea sunt trupe ruse. Iar cantitatea de armament și muniție introdusă – lesne de urmărit din satelit – este atât de mare că nu se mai poate respinge sursa armamentului, finanțarea de către Rusia sau paternitatea rusă a agresiunii militare din Estul Ucrainei.
De asemenea, reacția populației din Lugansk arată că Rusia a pierdut primul război, cel local din Ucraina, cel al cuceririi inimilor și sufletelor localnicilor, a sprijinului lor în războiul pe care- l duc cu autoritățile de la Kiev. Extinderea conflictului va fi și mai dificilă în alte regiuni pe modelul războiului hibrid, iar Moscova va fi obligată să-și asume atacarea directă a Ucrainei cu trupe regulate care-i aparțin, dacă merge mai departe.
Dar Rusia mai duce alte două războaie. Cel geopolitic regional, în care dorește recucerirea controlului în Ucraina, respectiv plasarea graniței dintre Est și Vest pe frontiera NATO și refacerea, sub o altă formă, a Imperiului Sovietic sub coordonarea Moscovei.Aici, echiparea de către comunitatea internațională a Ucrainei cu armament neletal, antrenarea forțelor ucrainene și perspectiva de înarmare, ar putea determina crearea capacității Kievului de a instala și întări o frontieră de facto între est și vest, o linie reală de apărare în fața agresiunii ruse, dincolo de linia de demarcație din Donbas, dar situată la Est de Kiev si izolând, totodată, Crimeea. Și, în fine, războiul global al Rusiei, cel de poziționare în perspectiva negocierii viitoarei guvernanțe globale, nici aici lucrurile nu sunt prea roze deoarece Rusia nu prea are argumente altele decât agresivitatea, violența militară și înarmarea pe baza cărora să se așeze la masa unde atât SUA/Occidentul, cât și China, se află deja.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
