Partidul care obținea în 2016 cel mai bun scor electoral din istoria sa (45,47%) n-a putut să asigure acum nici măcar cvorumul de ședință pentru dezbaterea propriei moțiuni. Proaspăt titularizatul președinte social-democrat Marcel Ciolacu era convins deunăzi că moțiunea va fi adoptată „cu peste 250 de voturi”, adică la un scor care depășește mult suma critică a celor 233 de voturi cu care se poate demite Guvernul. 

În cel mai fericit caz, Ciolacu își baza optimismul pe precedentul din februarie, când același guvern nedemis astăzi cădea printr-o moțiune de cenzură adoptată cu un scor spectaculos – 261 voturi pentru. Însă la 5 februarie 2020 Covid19 era „doar o răceală”, iar – foarte important! – moțiunea de cenzură era inițiată și votată împreună cu UDMR, care nu dorea alegerea primarilor în două tururi. Maghiarii și-au atins atunci obiectivul, iar acum nu aveau nimic de câștigat, deci au declarat prin vocea președintelui Kelemen Hunor că nu doresc să fie victime colaterale în războiul dintre cele două partide mari. Un destul de elegant mod de a sprijini prin non-combat guvernul pe care reprezentanții maghiarilor l-au demis cu șapte luni în urmă, dar și o garanție suplimentară că UDMR va face parte din structurile Executivului după alegerile legislative din iarnă, care, după toate probabilitățile, vor izola PSD în opoziție. 

Eșecul moțiunii de cenzură de la 31 august este o lovitură dură pentru noua echipă titularizată prin congres la vârful PSD. Electoratul, inclusiv electoratul PSD, n-are de regulă obiceiul să iubească perdanții. În cazul specific al acestei moțiuni, agravanta vine din calendarul electoral. PSD a ratat demiterea guvernului Orban în plină campanie pentru alegerile locale. Rateul moțiunii de cenzură n-are cum să nu se vadă în scorul alegerilor de la 27 septembrie, căci, între alte efecte, cel mai previzibil este demobilizarea, atât a votanților, cât și a activiștilor partidului. Asta în timp ce tabăra antiPSD primește un semnal plauzibil de mobilizare pentru victorie.

Eșecul moțiunii de cenzură deschide pentru PSD o perspectivă cel puțin la fel de neliniștitoare și în privința legislativelor din decembrie. Insistența obsesivă a atacurilor anti-PSD ale președintelui Iohannis, care în ziua moțiunii a mai adăugat seriei încă un derapaj grav de la litera și spiritul Constituției, traseismul și oportunismul propriilor primari și parlamentari, împreună cu improvizațiile și rateurile de calibrul celui de la 31 august ar putea duce partidul gigant al lui Ion Iliescu până spre emoțiile marjelor de eroare la intrarea în Parlament.

Iar singura salvare de la această umilință ar putea veni doar de la cerberii discreți din spatele scenei, care ar putea avea grijă ca măcar aritmetic opoziția din Parlamentul României să nu fie una comic de mică.