Deși nu mă prea interesează viața internă a partidelor din România – singura chestiune care contează la aceste alcătuiri așa zis democratice fiind cine e Șeful - m-a făcut să tresar știrea dată de Radio România Actualități luni, 16 aprilie 2018, prima din grupajul amplu care constituie Radiojurnalul de la ora 13.

Am ținut să mă refer la RRA din simplu, motiv, destăinuit de mine de mai multe ori pînă acum, că în materie de viață politică am încredere doar în informațiile date de Radioul public.

Pe alte instituții de presă – televiziunile de știri – nu le-aș lua în serios nici dacă aș fi pe o insulă pustie, condamnat să văd de dimineață pînă seara doar posturi românești. Chiar în dimineața lui 16 aprilie 2018, Realitatea tv, zisă și Insolvența Tv, cultiva știrea potrivit căreia Viorica Dăncilă amenința cu demisia. Nu era un fake news, un fonfleu, ca să apelez la vocabularul ziariștilor de meserie. Era o jalnică diversiune a acestui post la care ori de cîte ori te uiți simți nevoia să-l votezi pe Liviu Dragnea, atît de iritantă e tendențiozitatea bolșevică în abordarea unui politician.

La RRA am auzit așadar următoarea știre transmisă în direct de reporterul aflat la fața locului:

„Premierul Viorica Dăncilă prezintă conducerii PSD şi liderilor din teritoriu, bilanţul guvernării pentru prima dată de la învestire. Social-democraţii vor să ştie cum au fost implementate pînă acum măsurile prevăzute în programul de guvernare şi ce ar trebui îmbunătăţit. Ca atare discută punctual pe fiecare minister în parte. Sunt şi nemulţumiri din teritoriu în privinţa ritmului în care unii dintre miniştri îşi desfăşoară activitatea, însă nu se propune problema ca astăzi să existe propuneri de înlocuire. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a exclus săptămâna trecută, o remaniere în perioada următoare, în timp ce prim-ministrul Viorica Dăncilă, chiar dacă afirma că unii dintre miniştri merg cu viteza a doua, a precizat că atunci când a avut nemulţumiri legate de un coleg din guvern, a discutat cu acesta şi i-a transmis observaţiile pe care le are.”

Relația dintre Partid și Guvern rămîne pentru PSD piatra de încercare, în condițiile în care președintele partidului, Liviu Dragnea, nu poate fi și premier, din cauza unei legi adoptate pe vremuri la beție. De la investirea primului Guvern PSD, în 4 ianuarie 2017, s-a pus problema împăcării și caprei și verzei, altfel spus, a unei politici care să rezolve atît minima marjă de mișcare a premierului, cît și ambiția lui Liviu Dragnea de a fi un fel de Nicolae Ceaușescu al României. S-au găsit multe soluții, toate dezastruoase întro țară în care dubla comandă nu poate fi decît lipsită de eficiență. Slăbiciunea de fond a soluțiilor a dus la cele două căderi de Guvern în nici doi ani de Guvernare, căderi fără nici o legătură cu Opoziția din parlament și din stradă, cu vreo criză a realului, numai și numai din cauza conflictului inevitabil dintre premier și Liviu Dragnea.

Viorica Dăncilă a lăsat impresia unei opțiuni fericite pentru soluționarea chestiunii, unice în postdecembrism, a conducerii prin intermediari. Toate datele spuneau și spun că Viorica Dăncilă nu poate fi atît din punct de vedere public, cît și din punct de vedere al culiselor, altceva decît un ceas cu cuc al lui Liviu Dragnea.

Controlul de partid asupra Guvernului a rămas însă în picioare.

Dincolo de existența unui centru de comandă departe de Palatul Victoria, cel puțin pentru ochii lumii s-a găsit formula, acceptabilă democratic, a unui Bilanț al Guvernării prezentat de premier la anumite perioade în fața CExN, organismul de conducere colectivă al PSD între Congrese.

Guvernul Viorica Dăncilă a fost investit pe 29 ianuarie 2018. De atunci au trecut aproape trei luni. Timp suficient pentru ca organismul de conducere colectivă care e CExN să-și fi făcut o imagine asupra punctelor tari și a punctelor slabe ale guvernării, astfel încît să poată dezbate temeinic bilanțul celor trei luni de guvernare, după ce acesta va fi fost citit de Viorica Dăncilă. Pe lîngă necesitatea cerută de relația PSD-Guvern, o asemenea dezbatere, urmată desigur de soluții ivite, toate, din luările de cuvînt ale liderilor PSD, se impunea și pentru că lunile trecute de la investire au scos în evidență marea, incredibila slăbiciune a regimului PSD de după alegerile din decembrie 2016:

Incapacitatea de a administra țara.

Am folosit termenul incredibil, nu dintr-o nevoie de fătucă de a forța realul, prin exagerarea fleacului, ci pentru că:

1. PSD s-a remarcat în postdecembrism drept partidul maestru în materie de administrare a țării.

2. PSD deține după alegeri o majoritate parlamentară unică prin mărime în postdecembrism.

Bîlbîielile din administrarea țării au caracterizat cele două guverne PSD anterioare.

Acestor bîlbîieli nu numai că nu li s-a pus capăt o dată cu investirea celui de-al treilea Guvern PSD, dar mai mult ele s-au amplificat.

Ca să dăm numai un exemplu, Guvernul Dăncilă a reușit performanța unică, de Guinness Book, de a anunța cu surle și trîmbițe mărirea urieșească a salariilor medicilor, făcînd din decizie un temei de propagandă electorală, pentru ca după intrarea în vigoare a măsurii să se confrunte cu demonstrații zilnice din domeniul medical împotriva scăderii salariilor. Firește, se poate justifica această aiureală prin faptul că măsura n-a luat în calcul personalul auxiliar din Sănătate. Cînd decizi o măsură, minimele reguli ale managementului cer să ții cont de toate efectele secundare.

În decizia privind salarizarea din Sănătate n-a fost respectată această legitate. Nu e singura decizie, de alt fel, luată pe picior de Guvernul Dăncilă. Un mare tărăboi a stîrnit noua repartizare a banilor pe universități de către Ministerul Educației Naționale.

Abia după declanșarea Scandalului și orientarea acestuia sub semnul politizării, ministerul a găsit de cuviință să se explice.

E bună măsura?

E rea?

N-are importanță.

Și dacă ar fi nu bună, ci foarte bună, răul s-a produs:

Imaginea de decizie luată în chip politic punitiv.

Altfel ar fi stat lucrurile dacă PSD, conștient de efectele secundare ale măsurii, ar fi dus o campanie de contracarare a posibilelor reacții înainte de luarea deciziei.

Nu de alta, dar buna administrare a unei decizii reclamă o comunicare stabilită pînă în cele mai mici amănunte. În postdecembrism, Guvernările PSD-iste s-au confruntat cu mișcări de protest față de politica în materie de democrație.

După alegerile din decembrie 2016, PSD s-a confruntat cu mișcări de protest de ordin social. Acestea s-au accentuat în timpul Guvernării Dăncilă.

Ciudățenia e cu atît mai mare cu cît atuul invocat de PSD în noul regim e tocmai rezolvarea problemelor sociale. Ba chiar, față de alte regimuri postdecembriste, PSD a lăsat impresia că singura sa politică e aruncarea cu bani în dreapta și stînga. Burtiera cea mai des întîlnită la televiziunile de știri sună așa:

Imediat vine în studio Olguța Vasilescu cu noi informații despre pensii și salarii!

Guvernele PSD de după decembrie 2016 au numeroși miniștri.

Nici unul dintre ei nu are frecvența apariției la tv pentru a comunica noi măsuri în domeniul pensiilor și salariilor ca Olguța Vasilescu. S-a creat astfel impresia stranie că singurul domeniu al realității de care se preocupă regimul PSD e cel al pensiilor și salariilor. Din nenorocire, tocmai această sufocantă succesiune de intervenții în chestiunea pensiilor și salariilor a creat imaginea unei guvernări care se confruntă cu problema pensiilor și salariilor.

Imposibilitatea de lua măsuri scutite de efecte colaterale neluate în calcul ar fi fost unul dintre subiectele de dezbătut în ședința CExN de luni, 16 aprilie 2018. Un alt subiect ar fi trebuit să-l constituie realitatea – incredibilă – că în acest interval de trei luni, în afară de scandal, Guvernul n-a făcut nimic în planul fie și al cîrpirii, că al construcției nici nu se pune problema. Toate lucrurile rămase neduse pînă la capăt în guvernările anterioare n-au beneficiat de minima atenție a noilor demnitari.

Sînt doar cîteva dintre problemele vizibile cu ochiul liber după trei luni de guvernare. Au fost ele dezbătute în Ședința CExN anunțată ca una de prezentare și dezbatere a Bilanțului a trei luni de guvernare?

În afara conferinței de presă ținută de Liviu Dragnea după încheierea ședinței n-avem nici o informație despre ce s-a discutat în reuniunea convocată în principal pentru bilanțul de trei luni al guvernării.

Ce s-a întîmplat la acest capitol?

Ne răspunde Liviu Dragnea în statementul din deschiderea Conferinței de presă de luni, 16 aprilie 2018:

„De asemenea, astăzi, doamna primministru a prezentat un bilanț al guvernării pe primul trimestru, și nu vreau să intru acum în detalii, pentru că, în cursul zilei de astăzi, o să primiți, toată presa o să primească acest bilanț în detaliu, ca să îl puteți analiza cum se cuvine, și, dacă este cazul, sigur, va fi comentat, criticat, apreciat sau cum veți decide dumneavoastră.”

Cum adică?

Ședința CExN a fost convocată pentru a da posibilitate liderilor PSD să se pronunțe asupra felului în care merge guvernarea după trei luni de la investirea guvernului.

Din zicerile lui Liviu Dragnea înțelegem că reuniunea avut drept singur scop crearea pretextului pentru ca bilanțul să fie trimis presei.

Păi, pentru ca bilanțul să ajungă la presă, nu era nevoie de efortul cerut de ținerea unei reuniuni a CExN.

Ajungea doar trimiterea unui e-mail.