Editura Evenimentul si Capital

Protestul în viziune românească: noi vrem doar bani

1f069553c56730813a61c91527661039
Autor: | | 26 Comentarii | 0 Vizualizari

Pe turnanta crizei economice mondiale se detonează o realitate gravă, cu potenţialul unei bombe cu ceas: nemulţumirea socială „stinsă" în proteste de stradă.

De la începutul anului, agenda „de criză” a României începe invariabil cu aceleaşi subiecte: ajutorul de la Fondul Monetar Internaţional, creşterea îngrijorătoare a ratei şomajului ori prognozele ce dau ca sigură o „scufundare” masivă a economiei naţionale. În trena efectelor vizibile ale recesiunii vin însă consecinţe imprevizibile şi greu de cuantificat. Prăbuşirea urmează, pretutindeni, logica unui joc de domino: capitalul dispare de pe piaţă în condiţiile metabolismului bancar precar, cererea scade în zona „de roşu” a sustenabilităţii, producătorii de bunuri şi servicii îşi reduc activitatea, iar şomajul devine o realitate alarmantă.

Lanţul nu se opreşte însă aici. Urmează, invariabil, tensiunile sociale şi revendicările?
Multe state se confruntă cu acest scenariu de câteva luni. În Franţa, protestele de stradă masive au reprezentat regula săptămânilor recente. Marea Britanie, ţara unei puternice mişcări laburiste, nu putea evita situaţia, multiple proteste desfăşurându-se în centrele urbane ale Regatului. Urmează, pe rând, Grecia, Rusia şi chiar China. De ce ar evita România scenariul unui dezastru social de proporţii? Cum ar putea reacţiona românul mediu statistic în faţa restrângerii drepturilor salariale, a disponibilizărilor şi a unui conflict tot mai intens între muncă şi capital? EVZ a suflat peste imaginea prăfuită a ideii de grevă în România postdecembristă, în tentativa de a oferi un răspuns. CÂND SE MOBILIZEAZĂ ROMÂNII Verdictul statistic: comunismul a câştigat! Revoluţia ar fi trebuit să aducă reinventarea coeziunilor sociale şi reinterpretarea liantului care ne leagă, ca societate. Decenii la rând, munca a fost o datorie şi dimensiunea propagandistică esenţială a cetăţeniei socialiste. După 1989, transformarea ei într-o oportunitate ce trebuia accesată ar fi trebuit să dea peste cap toate calculele „ocupării totale” visate de regimul comunist. Revoltele, rare şi dezorganizate Statisticile oficiale ne oferă răspunsul scurt: românii se revoltă rar şi dezorganizat. Banii par să fie singura noastră motivaţie de a ieşi în stradă. În România, sindicalismul nu ne inspiră. Greva, arma cea mai eficientă aflată la îndemâna cetăţenilor care-şi revendică drepturile economice şi sociale, este un cuvânt cu rezonanţă redusă în spaţiul public postdecembrist. Cifrele o arată: 346 de greve s-au desfăşurat în România, cu respectarea prevederilor legale, din 1992 până în septembrie 2008, conform evaluărilor făcute de Ministerul Muncii şi al Protecţiei Sociale. Pacea socială La capitolul mai larg al conflictelor de muncă stăm ceva mai bine: 3.521 de mişcări de protest, în aceeaşi perioadă. În Polonia însă, pentru o perspectivă comparativă sustenabilă, perioada 1992-2007 a „văzut” nu mai puţin de 17.131 de acţiuni sindicale de acest gen. Victoria comunismului pare totală, din moment ce pacea socială visată de statul totalitar pare să-şi fi găsit împlinirea în România postdecembristă. Conflictul de clasă dintre muncă şi capital s-a stins în apele tulburi ale tranziţiei, perforat de interesele politice ale liderilor sindicali, dar şi de psihologia inertă a „muncitorului” român. "Doar falimentul naţional, după modelul Bulgariei din anii ’90, poate aduce proteste de amploare. Astăzi e foarte greu să mobilizezi pe cineva, mai ales că liderii sindicali actuali sunt apropiaţi ai celor două FSN-uri. Nu poţi spune poveşti când oamenii au cuţitul la os." - Victor Ciorbea, fost lider sindical şi prim-ministru TRECUTUL CA O LECŢIE Viaţa, înainte şi după „Luceafărul huilei”, Miron Cozma Înainte ca figura lui Miron Cozma să viruseze aproape iremediabil mişcarea sindicală autohtonă, Valea Jiului fusese expresia cea mai clară a revendicării muncitoreşti. Anul 1977 este emblematic în acest sens, peste 35.000 de mineri refuzând atunci să mai intre în mină ca semn de protest la adresa Legii 3/1977 (care statua o serie de măsuri draconice pentru cei care lucrau în exploatările din Vale). 10 ani mai avea să aştepte România până la următoarea grevă cu rezonanţă, cea din 1987, de la Braşov. S-ar zice că muncitorii români au intrat în postcomunism având la îndemână un minim exerciţiu al contestării. Bazinul de cadre în care se scaldă politica românească Noua democraţie se baza nu doar pe munca lor, ci şi pe capacitatea sindicatelor de a imprima coeziuni sociale. Revendicarea drepturilor prin grevă a fost, după 1989, mai de grabă paravanul intereselor partinice. Gestionarii României democratice au simţit rapid potenţialul sindicatelor, adesea folosite ca arme împotriva adversarilor politici. „Nu ne vindem ţara!” „Partizanatul” organizaţiilor muncitorilor a omorât din faşă normalitatea sindicalismului au tohton. Românii au înţeles că a face grevă înseamnă să ocupi garnituri întregi de tren, să mergi la Bucureşti şi să arunci cu pietre sau să dai cu bâta. Acţiunile minerilor de la începutul anilor ’90 au conturat chipul hidos al „sindicalismului” personificat de Miron Cozma. „Nu ne vindem ţara” a devenit sloganul preferat al muncitorului român în faţa privatizării. Iar lideri sindicali perfect respectabili au „simţit” oportunitatea politică, sărind în barca partidelor. Miron Mitrea (fost preşedinte al CNSLR-Frăţia) şi Victor Ciorbea sunt doar două exemple, cele mai cunoscute. De altfel, cazuri multiple demonstrează apetenţa sindicaliştilor pentru funcţia politică de top. La vânătoare de locuri eligibile în parlament Înainte de alegerile din 2000, liderii CNSLR-Frăţia au semnat un protocol de colaborare cu PDSR (actualul PSD), obţinând trei locuri în parlament. Patru ani mai târziu, Blocul Naţional Sindical se „vindea” PRM-ului pentru cinci locuri eligibile. Nu era, desigur, prima alianţă de acest fel. BNS fusese în barca Convenţiei Democrate la alegerile din 1992, dar şi în cea a Partidului Democrat, la scrutinul din 1996. ÎNTRE GRANIŢELE UNUI STAT DEBIL Ecuaţia perversă a „fluturaşului” de salariu Informaţiile puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică sunt grăitoare. De cele mai multe ori, grevele sunt doar expresia unor revendicări strict economice. Simplu spus, românii protestează doar atunci când sunt „arşi la buzunar” direct. Survolând motivele care au provocat grevele postdecembriste, aflăm că, din 1992, când 34% din proteste au avut la bază solicitări băneşti, până în 2006, când 58% din mişcări au reclamat salarizarea proastă, problema „arginţilor” a alimentat continuu motorul sindical autohton. Chestiuni precum organizarea muncii, condiţiile tehnice sau drepturile sociale au fost în permanenţă secundare pe agenda grevelor din România. Normele şi programul de muncă? 1,6% din grevele anului 2005 (cel mai recent pentru care există statistici oficiale) le-au inclus pe agendă! Zile libere sau plata orelor suplimentare? 5% din grevele lui 2005 le-au pus în discuţie! Protecţie socială? Nicio grevă din 2005 n-a vorbit această limbă! Cu ce ne înarmăm în faţa recesiunii? Toate acestea, în condiţiile în care, de exemplu, în 2005 s-au produs peste 5.000 de accidente în muncă, din care 10% au fost fatale. Calculul pervers nu şi-a atins încă destinaţia finală. Logica e simplă şi perfect anticipabilă: revendicând în permanenţă doar majorări salariale, angajatul român a uitat să-şi protejeze tocmai mediul în care performează şi trăieşte. Criza va developa multe dintre tarele concepţiei generale despre muncă şi drepturile corelate ei. Deşi au trăit multă vreme cu convingerea potrivit căreia „ce-i în mână nu-i minciună”, preferând mereu să invoce revendicări monetare, românii s-ar putea lovi, în viitorul tot mai apropiat al unei crize teribile ce va naşte alte câteva sute de mii de şomeri, de alte realităţi colaterale. Protecţia socială a fost permanent ignorată de sindicalismul autohton în ultimii ani, iar ea poartă în subsidiar seminţele unui dezastru perfect posibil în condiţiile recesiunii. Interesaţi în permanenţă să-şi consolideze drepturile salariale, românii se trezesc la două decenii de la prăbuşirea comunismului cu angajatori care nu le respectă contractele de muncă, cu o legislaţie în domeniu mai mult decât discutabilă şi cu un stat debil, incapabil să asigure „înarmarea” propriilor cetăţeni în faţa recesiunii. ANII ’90 „Voi staţi şi chefuiţi/ Şi noi plângem noaptea” Guvernarea Văcăroiu (1992- 1996) a adus România în pragul paraliziei economice. Mişcările de protest din 1993-1994 (multe fără respectarea formelor legale, neînregistrate aşadar în statisticile care ar putea arăta România drept un tărâm excesiv de paşnic) au fost descrise de presa vremii ca „apocaliptice”. În 1993, sindicatele, conduse pe-atunci de Matei Brătianu (Blocul Naţional Sindical) şi Miron Mitrea (Frăţia), exercitau presiuni asupra unui cabinet depăşit. Pe 3 mai 1993, „Evenimentul zilei” consemna că nimic nu mai funcţionează: refuzau să se prezinte la lucru şoferii, marinarii, muncitorii din petrochimie, din industria uşoară, din sănătate. Psihoza venea dinspre coşul zilnic mai mereu gol şi producea cozi, ca în întunecaţii ani ’80, pentru procurarea alimentelor de bază. La sfârşitul anului, preţurile crescuseră, în medie, cu peste 50%! 1994 a fost anul în care românii au ieşit cel mai mult pe străzi (de bucurie pentru succesele de la Campionatul Mondial de fotbal din SUA şi disperaţi din cauza prăbuşirii economice). Tonul l-au dat minerii. 65.000 de ortaci din Valea Jiului au încetat să mai intre în subteran, anulând practic producţia de cărbuni a ţării. Pe 4 februarie 1994, „Evenimentul zilei” estima că 80.000 de oameni - din metalurgie, siderurgie, construcţii de maşini, electronice - sunt în grevă. În decembrie, Reşiţa s-a divizat decisiv: cei mai mulţi oameni protestau. Conducerea Uzinii Constructoare de Maşini şi autorităţile publice se ascundeau, căutând un adăpost de furia populară. Scânteia care a aprins studenţimea Oamenii au scris ad-hoc o rugăciune către Văcăroiu, cu un refren rămas legendar în presa epocii: „Voi staţi toţi şi chefuiţi/ La Reşiţa nu vă gândiţi/ Cu fripturi şi vin pe masă.../ Şi noi plângem noaptea în casă (...)”. 1995 a fost o ediţie de lux a protestelor studenţeşti. Ordinul 5.026 din 20 septembrie, în baza unui articol din Legea învăţământului, propunea rectoratului perceperea unor taxe (pentru înscrieri la concursurile de admitere, contestaţii, înmatriculări, reexeminări, repetarea examenului de licenţă etc.). Protestul a cuprins întreaga ţară. O lună mai târziu, peste 100.000 de studenţi erau în stradă. Scânteia care a aprins flacăra „revoluţionară” a ligilor studenţeşti e astăzi uitată: studentul Constantin Zgâmbău, de la Arte, a desenat cu creta în faţa Palatului Victoria. Pentru că nu a plătit amenda dictată, a ajuns la puşăcire, la Jilava, iar studenţimea s-a răsculat la o cotă neegalată nici înainte, nici după.

Scandal Antena 3 - PRO TV! Vedetele postului si-au aruncat cuvinte grele! Mircea Badea, pionul principal!

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Economie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

Tema zilei
18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 11:32 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:37 KOVESI insistă și declanșează RĂZBOIUL cu Adina FLOREA. Amănunte INCENDIARE 16:20 6 ANI DE ÎNCHISOARE pentru Kovesi, BOMBA ANILOR în Justiţie! Breaking news în România 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9” 11:29 Kovesi și fuga de marile procese de la Înalta Curte. Comentariu de Simona Ionescu 11:29 DE CE este ROMÂNIA ASTFEL? Cazul Kovesi din perspectiva imposturii. Editorial de Dan Andronic 11:20 BREAKING NEWS. Avem NUMELE ZIARISTEI care a fost DATĂ AFARĂ de Sebastian GHIȚĂ la cererea Laurei Codruța KOVESI 11:12 Kovesi, TRĂDATĂ de Traian Băsescu: „Dacă atât a dus-o capul!” 10:20 Kovesi, fără SPP și salon oficial. FOTOGRAFIA care spune TOTUL despre fosta șefă a DNA