Ioana Ginghină, Zambila din telenovela „Regina”, experimentează din plin bucuriile vieţii de mămică şi se pregăteşte de primul Paşte din viaţa fiicei ei, Ioana Ruxandra.

Ioana Ginghină şi Alexandru Papadopol, cuplul de actori din telenovela „Regina”, se bucură deocamdată de scâncetele fetiţei lor şi, mai ales, de primul cuvânt pe care l-a rostit micuţa.

„Mai sunt patru luni până când face anul, ceea ce înseamnă foarte mult într-o viaţă de bebeluş. De vorbit nu pot spune că vorbeşte decât pe limba ei. Singurul cuvânt inteligibil pe care îl spune este «tata». Perioada asta este una foarte frumoasă, pot spune că nu îmi lipseşte nimic, sunt atât de fericită încât mi-e frică să nu fie foar un vis. Chiar mă gândeam zilele acestea cât de nefericită eram acum doi ani şi cât de împlinită mă simt acum”, spune vedeta.

„Îi mulţumesc zilnic lui Dumnezeu...”

În aprilie 2007, Ioana se confrunta cu o suferinţă pe care cu greu se vedea depăşind-o. Însărcinată pe atunci în cinci luni, actriţa a trebuit să întrerupă sarcina, la recomandarea medicilor, deoarece fătul suferea de malformaţii grave. Din fericire, trauma a fost depăşită, cu ajutorul soţului ei, al pri e tenilor apropiaţi şi mai ales, al credinţei în Dumnezeu.

„Cineva mi-a zis că «întotdeauna după un deal înalt vine o vale frumoasă». Şi uite că a avut dreptate”, îşi aduce aminte de perioada aceea teribilă. „Sunt o persoană credincioasă, îi mulţumesc zilnic lui Dumnezeu pentru ceea ce am”, adaugă Ioana.

Acum în familia celor doi părinţi greu încercaţi creşte o floare mai delicată şi mai zâmbitoare decât toate florile primăverii. Mama nu se mai satură contemplându-şi copilul, în vreme ce tatăl nu-şi mai încape în piele de bucurie ascultând singurul cuvinţel rostit clar de fiica lui.

Papadopol, un tată perfect

„Alexandru e un tată şi un soţ perfect. Nu credeam să am norocul ăsta, sincer. Transformarea lui e mare, acum e mult mai energic, mai responsabil. Îl simt mai fericit. Ruxandra îi răspunde pe măsură, pentru că este un copil extrem de cuminte şi de vesel. Şi imaginaţi-vă ce bucuros a fost el după ce Ruxandra a zis primul cuvânt, «tată»!”.

Chiar dacă micuţa nu a învăţat încă să vorbească, Ioana îi citeşte foarte mult, convinsă că Ruxandra e ca un bureţel care absoarbe informaţie. „Dacă îi spun povestea mai dinamic stă şi mă ascultă, iar dacă se uită la pozele mari şi colorate e perfect! Eu sunt destul de energică şi copilăroasă, îmi place mult să mă joc. Iar acum, că o am pe fiica mea, îmi mai potolesc din energie”. Într-un fel, actriţa simte că îşi retrăieşte propria copilărie prin intermediul fetiţei.

La poveşti cu Nicoleta Luciu

„Primele mele amintiri datează de pe vremea când eram la grădiniţă, adică de pe la 3-4 ani. Ţin minte cum veneau ai mei să mă ia şi apoi vorbeam foarte mult pe drumul spre casă”, îşi aminteşte Ioana.

Pe platourile de filmare de la „Regina”, actriţa şi-a găsit o „tovarăşă” de împărtăşit bucuriile maternităţii. Nicoleta Luciu, şi ea devenită mămică, este cea care îi înţelege cel mai bine puseele de exuberanţă sau îngrijorările. „Am devenit mame relativ în acelaşi timp şi ne-am apropiat foarte mult. Acum suntem mult mai relaxate. Să ne fi văzut la început... Pe atunci vorbeam foarte mult la telefon”, relatează Ioana.

INTERVIU RAPID

Răsfăţ cu flori

EVZ: Ce flori îţi plac? Ioana Ginghină: Pot spune că îmi plac foarte mult calele şi orhideele. Alexandru mă răsfaţă oferindu-mi flori cel puţin o dată pe săptămână. Simt că se gândeşte la mine. „De vină” pentru aceste gesturi e şi mama lui, care l-a educat astfel, spre norocul meu.

Se apropie primul Paşte alături de Ruxandra. Mergeţi la Sibiu, la ai tăi? Ca în fiecare an, vom sărbători Paştele în familie. Nu voi merge la Sibiu, ci vor veni părinţii mei aici. Aşa că vom avea o masă mare.

Ai amintiri puternice legate de această sărbătoare? Când eram mică mergeam cu părinţii mei la slujba de Înviere. Pe atunci, la Sibiu, slujba începea la 4 dimineaţa. De la biserică veneam pe jos acasă, cu lumânările aprinse. Era aşa de frumos să vezi mulţi oameni cu lumânări aprinse mergând încet spre casele lor... Odată ajunşi în bucătărie, luam anafura şi apoi ne grăbeam să mâncăm bunătăţile făcute de mama în Săptămâna Mare, şi la care poftiserăm din greu.

În „Regina” ţi se spune Zambila. Cât de mult te-a „asimilat” personajul tău? Niciun personaj, în general, nu poate să mă asimileze. Nu este bine pentru un actor să fie „asimilat” de personajul său, pentru că acest lucru îl împiedică să-şi dezvolte personalitatea, şi tocmai din personalitatea şi ştiinţa unui actor se poate naşte un rol. O înţeleg pe Zambila pentru că eu o creez, aşa că, pentru fiecare situaţie pe care o joc, găsesc răspuns la întrebarea „de ce face asta?”. Poate că undeva există femeia Zambila... Mi-ar plăcea să o cunosc.