Crezi că ai nevoie de o schimbare. Azi e mai important ceea ce crezi tu, proiectele pe care le faci, amprenta ta personală! Ai toate resursele şi sprijinul necesar pentru ceea ce gândeşti!

7 iulie

 

Povestea sării iodate. Remediu, sau otravă? HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 7 iulie s-au născut Gustav Mahler, ţarul Nicolae I, Marc Chagall, Pierre Cardin, Robert A. Heinlein, Ringo Starr, Vitorio de Sica, George Cukor, Joe Zawinul, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Liviu Ciulei, Constantin Lucaci, Voicu Bugariu.

 

Pe 7 iulie, sunt Sfinții Chiriachi, Toma din Maleon și Acachie.

 

Am citit ieri în două ziare, sau în același, două articole despre sarea iodată. Unul o lăuda și o recomanda, celălalt articol spunea că este otrava curată. Adevărul, ca întotdeauna, este la mijloc. Iată:

 

Dacă aveţi răbdare şi faceţi o investigaţie o să realizaţi că despre sarea iodată nu se prea discuta mult înainte de anul 1979. Sarea iodată este cu 37% mai scumpă decât sarea gemă, clorura de sodiu de ocnă. Şi necesită un proces destul de complicat de fabricaţie. De ce această cabală de producţie?

Pe 28 martie 1979 a avut loc în State cel mai grav accident atomic din continentul nord-american, o topire a unuia dintre cele două reactoare ale centralei nucleare de la Three Mile Island, din Pennsylvania. Pe scara dezastrelor nucleare care este până la 7 (Cernobâl şi Fukushima au primit această notă maximă funestă) Three Mile Island a primit cu zgârcenie doar un 5.

Gurile rele spun că ar fi fost vorba de un 6 plin, dacă nu mai rău...

Era epoca Războiului rece şi secretomania era la modă. Totuşi guvernul american, preşedinte era bunul Jimmy Carter, avea în braţe o problemă gravă: un număr oarecare, mare, de americani fuseseră iradiaţi şi nu le ceruse nimeni acordul verbal, sau scris. Nici măcar nu ştiau că fuseseră iradiaţi!

Aici intervine teoria conspiraţiei sub forma unui înalt funcţionar. Ştiţi, ca în filmul „Independence Day”. Când evreul bătrân îi reproşează preşedintelui SUA că nu a luat toate măsurile contra invaziei extratereştrilor, că doar avea Zona 51 cu toate minunile de acolo! Preşedintele, aproape plictisit, îi răspunde că totul nu este decât fantezie, Zona 51 nu există! La care, lângă el, parcă ministrul apărării îi spune: „Domnule preşedinte, nu este chiar exact că Zona 51 nu există!” Şi apoi vedem toată lumea de pe USAF-1, avionul prezidenţial, cum intră în laboratoarele Zonei 51!

Ei bine, un înalt funcţionar îi şopteşte preşedintelui Carter: „Domnule preşedinte, avem nişte documente din timpul WW2 despre contracararea efectelor radiaţiilor!”