De dimineaţă a decapitat-o cu sânge rece şi, câteva ore mai târziu, a mâncat-o, pofticios, cu pilaf
Acu’ fo treijdoi de ani, într-o dimineaţă, pe strada Holban Panait, colţ cu strada Farului, din Constanţa, trăgeam cu sete dintr-un chiştoc de Carpaţi fără filtru. Aveam 17 ani şi era ultima ţigară scuturată din pachetul cu mahoarcă. O babă şireată mă studia atent din poarta unei case. Era bunica a doi fraţi, Mani şi Brici, tovarăşi de tâmpenii, pe care obişnuiam să le facem pe atunci. Ca mai toţi băieţii din cartier. „Nu vrei trei lei, să mă ajuţi la o treabă?”, mă întreabă babuşca direct. „Săr’mâna”, zic io: „Da’ ce să fac?”. Mă gândeam la un bătut de covoare, un drum la Alimentara, nicidecum la o propunere indecentă. „Stai aşa”, zice băbă-ul. Şi scoate din spate o găină legată de picioare. „Mi-o tai şi îţi dau banu’!”. O propunere, mi-am zis io, de nerefuzat. Deja mă vedeam aspirând din cioatele de Carpaţi de Râmnicu Sărat. Că alea erau mai tari ca joint-urile de azi. Numa’ că, până atunci, mai omorâsem doar muşte şi gândaci. Başca nişte meduze cu care ne băteam pe plajă, ca o bulgăreală gelatinos de estivală.
Adrenalina crimei
„Da’ cum s-o fac, că nu ştiu?”. Mamaia mi-a dat pe loc tot know-how-ul ei ancestral. Cum s-o pun jos, s-o proptesc cu laba piciorului stâng, în timp ce-o ţin de cap, şi să tai scurt sărind repede înapoi, să nu mă stropesc. Am tăiat-o fără milă şi m-am simţit precum călăul Annei Bolleyn, când şi-a încasat simbria şi obolul moartei. M-am uitat pasiv la victima mea decapitată. Dădea din aripi şi împroşca trotuarul cu sânge. Aveam ceva adrenalină în mine. Nu, n-am visat urât din cauza asta, nici atunci, nici mai târziu. Am mai pus 25 de bani şi, cu 3,25 lei, mi-am cumpărat ţigările.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pedeapsa a venit seara
După-amiază, am trecut din nou pe strada Holban Panait, colţ cu Farului. Mani şi Brici m-au chemat în curte şi baba mi-a să mănânc dat cel mai gustos pilaf de găină ever... Seara, am ajuns acasă, m-a prins taică-miu cu mahoarca în buzunar, că miroseam ca o tutungerie care luase foc, şi m-a bătut de m-a zvântat. Mă rog, el mă cardea, şi cu motiv dar şi cu plăcere, de două-trei ori pe săptămână. Plus supliment în weekend când, evident, veneam acasă mult peste ora fixată de el. M-a durut fix la bască, în timp ce mă trosnea cu cureaua. Gâtul lui, de mascul adult de o sută treij şi ceva de kile, mi se părea foarte fragil. Ani mai târziu, am participat la tăieri de porci, am văzut cum se asomează – cu pistolul pneumatic – vitele, şi am vizitat abatoare de zburătoare, ca reporter. Dar, de atunci, n-am mai tăiat niciun animal.
Recomandările noastre
