Adăugăm viaţă anilor sau ani vieţii? În timp ce ştiinţa excentrică promite omului peste un secol de viaţă, geriatria îşi propune să-i ofere ani de care se poate bucura în societate.

Secretul tinereţii fără bătrâneţe nu există, dar există o teorie care a transformat institutele de geriatrie în oaze în care se caută apa vieţii liniştite la vârste de peste 90 de ani. În timpul proceselor metabolice normale, se produc compuşi de oxigen foarte reactivi. Dacă nu sunt eliminaţi rapid, provoacă distrugeri la nivel celular, apoi la ţesut, apoi la organe.

Cum diagnosticul bolilor cronice vine abia în ultima dintre fazele distrugerii, ţinta e eliminarea timpurie a compuşilor reactivi, numiţi radicali liberi. "Asta face Gerovitalul, este un epurator de radicali liberi. Şi stimulează procesele enzimatice, naturale, de curăţire", explică Gabriel Ioan Prada, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti. "De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani".

Gerovitalul şi Aslavitalul, brevetate de Ana Aslan în 1953 şi 1980 (ultimul în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu), sunt doar două dintre produsele geriatrice folosite în lume. "Avantajul lor este că au o probă a timpului, sunt utilizate de zeci de ani, în zeci de ţări din lume", spune doctorul Prada.

Laboratorul tinereţii

Portarul institutului e un bătrân cu dopuri de vată în urechi, ce păstrează doar câteva fire negre în părul alb-cenuşiu. Aruncând o privire spre pacienţii care rătăcesc pe alei, în pijamale subţiri şi cojoace cât toate zilele, paznicul acesta de vreo 60 de ani pare a le fi copil. Pe aleile boltite de copaci bătrâni, o femeie cu mers lin atinge cu degetele frunzele de trandafir, iar micuţul fir de brumă strâns în palmă se scurge pe braţul ei subţire.

Dacă ar fi văzut acest cadru, Ana Aslan, deşi cunoscută drept o femeie severă, ar fi zâmbit, deoarece ar fi simţit că a adăugat viaţă anilor acestei bătrâne, spun medicii care au prins anii Aslan ai Institutului. Femeia merge în ritmul ei spre Pavilionul B, urcă scările punând un picior după altul pe fiecare treaptă, se afundă între zidurile coridorului de la etajul 1 şi dispare, înghiţită încet de uşa salonului. În celălalt capăt al coridorului, uşa de la ecografie nu se vede de oameni. Din când în când, iese un bărbat împlinit, cu halat imaculat, zâmbind întruna. "Nu mă plictisesc deloc", spune doctorul Gabriel Ioan Prada.

Bătrânii nu sunt rapizi la pas, dar vorba lor nu şi-a pierdut viteza. Pe holul alb, cu linoleum galben şi uşi portocalii, cadrul metalic al unei femei îşi trimite ecoul în toate ungherele. Paşii grăbiţi ai unei asistente subţirele, cu părul despletit şi lung până sub talie, nici nu se aud. O observi doar când se apropie, în uniformă roz, deschide larg uşa cabinetului şi aşteaptă bătrâna cu cadrul. "Lasă că scapi de el!", îi spune ea femeii, pe care o aşază pe pat. Apoi dispare rapid, pe uşi deschise doar pe sfert, iar părul bogat îi pluteşte în urmă.

Ani mulţi, viaţă independentă

O bătrână care aşteaptă la cabinet se uită la tânăra în roz şi parcă suie într-o maşină a timpului. "Aşa eram eu - spune ea - acum 60-65 de ani". O traducătoare pentru un vizitator străin spune povestea străbunicii ei, care a trăit până la 97 de ani, după ce s-a tratat cu Gerovital. Când se eliberează, doctorul Prada se aşază pe un scaun şi vorbeşte despre ce ştie mai bine, ştiinţa îmbătrânirii.

"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani", spune doctorul. "Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent", continuă acesta. Când spune independent, doctorul Prada se gândeşte la capacitatea bătrânului de a trăi în societate, ca bunic, bun sfătuitor, îndrumător într-o meserie.

MAI MULTE VIEŢI

La 72 de ani, a adoptat o fată

Între 1960 şi 1985, 30 de pacienţi ai Institutului au urmat cure anuale cu Gerovital, sub supravegherea Anei Aslan. Ce se ştie mai puţin este, spune doctorul Prada, că toţi cei 30 au trecut de vârsta de 90 de ani: "S-a făcut un examen patologic, iar aortele acestor pacienţi aveau foarte puţine leziuni ce ţin de arterioscleroză".

Depunerile de grăsimi şi colesterol pe peretele intern al arterelor duc la sclerozarea acestora. Metoda cu Gerovital continuă să fie aplicată şi acum. Eugenia Chirvase are o faţă de bunică din cărţile de poveşti, iar viaţa sa a fost cu adevărat un basm lung şi plin de acţiune. Pune pe o poală a plapumei o carte a lui Ian Fleming, din seria James Bond, şi îşi începe povestirea.

Un infarct, paralizie, 85 de ani

Vine la institut an de an, din 1997. Are 85 de ani, dar e independentă, exemplul perfect pentru longevitatea activă de care vorbeşte doctorul Prada: merge la piaţă, găteşte pentru doi, trebăluieşte prin casă, citeşte şi se bucură. Când i-a murit soţul, a decis să adopte o fetiţă. Se întâmpla la vârsta de 72 de ani. "Avea 5 ani fetiţa, o grecoaică, tatăl ei trăieşte acolo. Nu voiau să mi-o dea de la Direcţia Copilului, mă întrebau cu cine o să crească atunci când eu n-oi mai fi", povesteşte femeia. "Dar uite că trăiesc", adaugă ea zâmbind.

În spatele zâmbetului e satisfacţia de a trece peste accidente care pe alţii în răpun rapid. A avut un infarct în 2003, două accidente cerebrale, a fost paralizată pe partea dreaptă, dar s-a ridicat de fiecare dată din patul de spital şi a mers pe picioarele ei. Acum, fiica ei este în anul în care trebuie să dea Bacalaureatul.

Cum a ajuns, după toate aceste accidente, la 85 de ani? Nici ea nu ştie exact, gândul îi alunecă doar spre fiolele de gerovital şi spre timpul petrecut alături de fostul său soţ. Viaţă uşoară nu a avut. Tatăl ei a murit pe front, iar mama a fost răpusă de cancer. În 1941 a fost deportată din Chişinău la Corabia, apoi s-a întors peste Prut. În 1945, a ajuns iar în România, a fost admisă la Institutul de Asistenţă Socială. A lucrat printre oamenii străzii, îşi aminteşte de mizeria, bolile, frigul pe care le-a îndurat. Ana Aslan propunea un regim alimentar lacto-vegetarian, dar femeia a ţinut regim doar atunci când era musai, în rest a mâncat "orice, ce mănâncă toată lumea".

Totuşi, a avut pasiuni care i-au antrenat mintea, detaliu socotit foarte important de gerontologi. Unul este cititul. Îi plac cărţile poliţiste, îşi aminteşte multe dintre operele Agathei Christie, iar acum nu ar vrea să piardă trei cărţi de spionaj care stau să apară. Îşi va ruga fiica să-i cumpere prima dintre cărţi, mai are ceva mai mult de o săptămână de stat la institut.

"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani. Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent. De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani." GABRIEL IOAN PRADA, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti

STUDII

Cercetătorii americani vor să trăim peste 130 de ani, iar cei ruşi speră să prindem 100. Sfidând toate teoriile, o franţuzoiacă a fost cea mai longevivă femeie din lume: a trăit 122 de ani

Modificată genetic, o specie de drojdie de bere a trăit zece săptămâni. În mod normal, trăieşte una. Cercetătorul Valter Longo, de la University of South California, anunţa acest experiment în 2008, într-un articol al publicaţiei "The Independent". În urma anunţului, cum Longo este un gerontolog, s-a pus o întrebare uşor de intuit: "Putem face aşa ceva şi la oameni?". Răspunsul cercetătorului a venit anul acesta, într-un articol publicat în revista "Science". Longo crede că îmbătrânirea, la oameni şi alte organisme vii este programată genetic, pentru a scăpa de indivizii în vârstă şi a face loc altora noi.

Viaţă fără de moarte, prin modificarea genelor

Gerontologii au spus că, pentru ştiinţa îmbătrânirii, vorbele lui Longo sunt "o erezie", dar cercetătorul american de origine canadiană îşi continuă studiile. El crede că "este destul de uşor să obţinem vârste de 120-130 de ani pentru oameni. Chiar putem merge mai departe, deoarece există indicii care mă fac să cred că organismele nu au limite de viaţă".

Longo crede că soluţia stă într-o "corectare" la nivel de gene (elemente localizate în cromozomi, care determină dezvoltarea caracterelor ereditare), combinată cu un regim hipocaloric.

Pilula-minune din Rusia

În timp ce Longo se concentrează pe studiul genelor îmbătrânirii, un rus a anunţat, în urmă cu două săptămâni, că a inventat medicamentul anti-îmbătrânire. Şeful Departamentului de Bioenergii a Universităţii de Stat din Moscova, Vladimir Skulachev, spune că pilula funcţionează ca un antioxidant foarte eficient, care ajută corpul bâtrân în lupta cu radicalii liberi. Vorbim despre acelaşi principiu de care amintea şi profesorul Prada.Realizarea lui Skulachev este garantată de un laureat Nobel, dr. Guntel Blobel, şi de testarea medicamentului pe animale.

Mai mult, Skulachev spune că tratamentul l-a ajutat să scape de cataractă. Spre deosebire de Longo, Skulachev nu vorbeşte de viaţa fără de moarte, ci de un trai sănătos până la 90 de ani şi de şanse mai mari ca omul să treacă de pragul celor 100 de ani.

Franţuzoaica Jeanne Calment este considerată cea mai longevivă persoană din istorie. S-a născut în 1875 şi a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani şi 164 de zile. A asistat la funeraliile scriitorului Victor Hugo în 1885 şi l-a întâlnit pe pictorul Vincent van Gogh, la vârsta de 14 ani.

Citiţi şi:

• Uzina de sănătate de la Otopeni