Evenimentul Zilei > Actualitate > Portret de miliardar. Creier de maimuţă, Lamborghini şi file de balenă! | VIDEO
Portret de miliardar. Creier de maimuţă, Lamborghini şi file de balenă! | VIDEO

Portret de miliardar. Creier de maimuţă, Lamborghini şi file de balenă! | VIDEO

Ca orice "milionar" în euro care se repectă, Dan Nicorescu are mofturi: limuzine Rolls Royce şi Bentley, telefon Vertu cu diamante şi iPhone de ultimă generaţie şi pe post de cătuşă, un Vacheron Constantin. Are şi pofte: gândaci prăjiţi şi cârnaţi de cangur

Omul e becher. Numele nu-ţi spune mare lucru. Îl cheamă Dan Nicorescu. Nu figurează în niciun top al bogătaşilor. Şi-a ţinut banii departe de ochii curioşilor. Îi place, însă, să epateze. Trebuie, cumva, să-şi etaleze bogăţia şi altfel decât la cafenelele din Dorobanţi. Se laudă că a colindat aproape 70 de ţari. A vrut să mănânce gândaci şi creier de maimuţă, dar s-a mulţumit şi cu o banală fleică de zebră sau clasicul file de balenă. Colecţionează ochelari de soare, guri de rechini şi bani, atât la propriu cât şi la figurat. Cel mai ieftin ceas al său costă cât o garsonieră. Tabloidele l-au urmărit şi l-au pozat cu diverse piţipoance.
Fortăreaţa
Pe la mijlocul exclusivistei Şosele a Nordului, în buza Herăstrăului, o vilă ca o cazemată, cu gardul din oţel inoxidabil şi apărată de un Rolls Royce coupe şi de un Bentley decapotabil îţi zgârie retina. Clădirea e placată cu gresie naturală şi o punte din lemn lăcuit te duce la intrarea în fortăreaţă. Să vadă prostimea că acolo sunt parale. Proprietarul e inginer de aeronave şi are 47 de ani. Atâta doar că nu şi-a făcut meseria niciodată. A făcut avere din textile, cafea, fier vechi şi speculaţii bancare. Acesta este Dan Nicorescu.
„Suficient să fii, noroc destul să ai!”
Te duce la el un majordom în costum, care îi conduce limuzinele cu mănuşi albe. Te întâmpină în biroul său. La mâna stângă poartă un Vacheron Constantin din aur alb cu diamante, iar dreapta îi e încătuşată cu trei brăţări din acelaşi metal. Are două telefoane: un iPhone la modă şi un Vertu, ca al lui Mutu, tot cu diamante, la modă acum vreo cinci ani! Cum a făcut bani un ingineraş din Târgovişte? Zâmbeşte, superior: „«Aeronavele » era cea mai grea facultate din ţară! Am terminat la Revoluţie şi m-au dat la Bacău, noroc cu Revoluţia… Eu vroisem să mă fac pilot, da’ nu mi-a plăcut armata, că şcoala era la Bobocu…”. Ceva mai încolo se contrazice: „Mi-a fost frică să zbor până în 2007”.
În birou are o vitrină în care sunt expuse 44 de perechi de ochelari de soare. „Am vrut să-l concurez pe Elton John care are 200!”, se alintă bogătanul. În colecţia sa are, pe lângă clasicul Ray Ban, şi modele rare de Cartier, Versace şi Oakley. De la un „nimic” de Ray Ban de 150 de euro, până la un Cartier din aur masiv, cu zece diamante: „M-a costat 10.000 de dolari în 1999!”. Oul fiert de la micul dejun stă să-ţi iasă… Contează norocul? „Da! Atunci era o nebuloasă”. A început cu comerţul: „Aduceam marfă din Turcia, Iugoslavia şi Ungaria. Alimente şi haine. Ce se cerea”. Un fel de bişniţăreală. A prins cheag: „La 28 de ani aveam primul milion de dolari!”. La 24 se însurase. N-a durat decât un an şi s-a ales cu un băiat: „Am rămas şi cu sechele!”. De-aia e acum burlac.
Au contat studiile în „devenirea” sa? Se foieşte. E limpede că avioanele n-au a face cu parvenirea sa. O dă pe exemple: „Nu. Mi-au deschis doar orizontul. Fondatorul Oracle le-a zis unor studenţi că-s proşti. Că oameni fără şcoală au angajaţi cu şcoală!”. Fostul afacerist mărunt o dă pe cuvinte mari: „E o simbioză între noroc şi muncă!”. Se leagănă pe scaunul directorial: „Condiţia necesară e suficienţa…”. O dă pe bune: „Se poate să fie valabil şi: «Prost să fii, noroc să ai!»”.
Are bani, maşini de lux, ceasuri scumpe, haine la modă, un majordom îi deschide uşa şi e tot singur!
I s-a aplecat de la un porcuşor de Guineea
Se laudă cu cele 70 de ţări vizitate, dar trăieşte în propriul vivariu: „Nu mă duc să văd animale de la 200 de metri în lipsa unor condiţii mimime de civilizaţie!”. A fost la Titicaca, Bora Bora, Honolulu, Alaska, Buenos Aires, Sidney sau Seychelles. „Am încercat mâncarea din fiecare ţară. În China am căutat creier de maimuţă, gândaci prăjiţi sau şarpe. N-am găsit!”. În schimb, oroare, a înfulecat un biet porcuşor de Guineea: „În Peru e mâncare naţională! Mi s-a aplecat, că avea pielea gri-vineţie şi avea şi trei gheruţe!”. Enumeră specialităţile înfulecate: carnea de zebră, crocodil şi cârnaţii de cangur. „Da’ era aţoasă!”, e mofturos. Completează: „În rest, rechin şi balenă. D-astea, uzuale…”. Cică nu face excese: „Am tentaţii pe care mi le pot realiza!”. Tabloidele l-au pozat cu câteva dintre „tentaţii”. „Sunt normal, doar că’s singur. După divorţ, am avut câteva legături. Pe una am vrut s-o iau de soţie! Regret acum!”.
Hobby-uri: guri de rechin, Lamborghini şi bani
Tabloidele i-au zis miliardar, deşi nu şi-a găsit locul în niciun top. „Nu eu mi-am pus eticheta asta”. Nu vrea să spună câţi bani are: „Am o anumită dimensiune a averii. Care e îndestulătoare…”. Zice că în top-urile noastre se ţine cont mai mult de venituri, fără pierderi, credite sau altele. Mândru, ne prezintă trei guri de rechin, etalate ca nişte icoane, pe peretele de Răsărit: „Asta e de la un rechin tigru, astalaltă de la unul alb şi asta de la un rechin de Seychelles!”. Stă la poză şi scoate două clasoare: „Uite, astea sunt colecţiile mele de bani! E un traseu al locurilor pe unde am fost!”. Are şi un „Tudor Vladimirescu” de 25 de lei de dinainte de ’89. Eu am acasă un Bălcescu de-o sută: „Dau leu pe leu!”, se aruncă.
Oricărui „miliardar” îi trebuie o limuzină. Are două. „Eu am trecut de la nemţi la englezi şi acu’ la italieni. Am Bentely, Rolls şi am comandat un Lamborghini Aventador de 400.000 de euro!”, e mândru cu herghelia sa inginerul din Târgovişte. Oftează de faţadă: „E incomodă, înghesuită, da’ ce să fac? N-am avut maşină sport!”. Bolidul are 700 CP, prinde suta în 2,9 secunde şi atinge 350 km/h! Poate aşa să-şi găsească perechea. Cu Harley Davidsonul V-Rod de 30.000 de euro n-a făcut decât 4.500 de kilometri. Omul e sclavul confortului. Fii-su, moştenitorul tronului, are 23 de ani şi e student. Acum câţiva ani a apărut în presă cu o frizură şi un machiaj de tip EMO: „Mie mi-a zis că a fost la un bal mascat! El e o fire poetică. Acu’ e într-o perioadă de cristalizare”.
În afară de casa din Bucureşti, pe care troneză o placă de marmură – „Vila Nicorescu, 2006” – şi-a mai făcut una la origini, în Târgovişte. La munte şi la mare n-are: ” Îmi place la hotel!„. Criza l-a afectat, dar, ciudat, nu dă niciun reper: „Am pierdut, da’ nu pot contabiliza! E vorba de o scădere a veniturilor!”. Râde: „Hobby- urile au rămas pe loc!”. În spatele său e o bibliotecă în care se amestecă, alandala, romane poliţiste cu Enciclopedia Britanică, legată în piele. Printre cărţi sunt plasate, strategic, câteva sticle de whisky şi vreo zece plăcuţe de înmatriculare auto, americane. Minte de inginer.
„Am pierdut când n-am luat de soţie o femeie cu care am stat şase ani. Am preferat să stau, să verific!”
DAN NICORESCU, un milionar trist

Cu ce iei pe „cătuşele” de aur alb de pe mâna miliardarului poţi să-ţi cumperi un apartament într-o zonă bună
Fortăreaţa lui Nicorescu e „apărată” de cel puţin o limuzină. În spatele gardului inoxidabil e de strajă Rolls-ul
Ceasuri scumpe, piţipoance şi halenă penală
Pe lângă Vacheron Constatin- ul de 50.000 de euro de la mână, Dan Nicorescu se mai laudă cu două Rolex-uri – Yacht Master şi Day Date – şi „power play”-ul de 300.000 de euro, un Ulysse Nardine Royale Blue Tourbillon! Le-a cumpărat din afaceri de care nu-i vine să vorbească: „Am fost acţionar la Banca Românească, la Banca Transilvania şi la fosta Albina. Acum am o fabrică de material rulant pentru căi ferate, la Titi. Am făcut şi speculaţii pe bursă!”, e eliptic extravagantul inginer ajuns fante de Dorobanţi.
Tabloidele l-au asociat cu diverse femei frumoase. Ultima oară cu Jessica Cara, un top-model austriac, de origine română. Nicorescu clipeşte des: „N-am avut nicio relaţie. Îi cunosc părinţii şi am găzduit-o cât şi-a făcut o «rinoplastie»!”. Nu-i convine întrebarea.
Pe la Parchet n-a călcat decât într-un singur dosar. „Pe partea economică n-am avut niciodată treabă cu procurorii!”, se dă corect miliardarul care nu apare în niciun top. A avut, însă, pe partea penală, atunci când a fost acuzat că a provocat un carambol de cinci maşini, soldat cu o victimă, după ce băuse.
„După o anchetă de opt luni, s-a dat o soluţie… S-a acoperit prejudiciul!”, e luat prin surprindere bogătaşul. Dar cu alcoolul? E rizibil: „Sufeream de o boală care îmi dădea o halenă ce dădea senzaţia că sunt băut! Au fost speculaţii…”.
„Am pierdut când s-a făcut trecerea de la dolar la euro! Au fost milioane bune. Îmi pare rău, că mă puteam proteja!”
DAN NICORESCU, inginer de aeronave parvenit

Nicorescu are o colecţie impresionantă de ochelari de soare. Spre regretul său n-are decât doi ochi