PNL epuizat, între „modernizatorul cu rădăcini" al lui Bolojan și „seriozitatea și echilibrul" lui Veștea

PNL epuizat, între „modernizatorul cu rădăcini" al lui Bolojan și „seriozitatea și echilibrul" lui Veștea

Congresul PNL produce iar imagini de manual: lideri zâmbind la poză și slogane sonore. Tabăra Bolojan a mers pe „modernizatorul cu rădăcini", o idee care împacă reformismul cu legitimitatea istorică și caută să sune a om serios care știe și de unde vine.

Tabăra Veștea a ales „seriozitate și echilibru", amintind de vocabularul campaniei lui Nicolae Ciucă, un slogan care spune puțin într-un joc de putere.

Dacă fotografiile de astăzi ar fi oneste, liderii PNL ar arăta îngândurați, nu din dramă teatrală. Singurul cuvânt care ar fi putut sta real în sloganul oricărei tabere și ar arăta realitatea este „epuizare".

Echipa lui Bolojan: ideea tăierilor de cheltuieli publice și o echipă majoritar erodată

În afară de Ilie Bolojan și ideea sa clară de a „tăia cheltuielile statului", o altă idee la fel de clară și urmată consecvent PNL nu are. Iar dacă este să fie analizată pe fond, inclusiv această idee este incompletă din punct de vedere economic și a fost pusă în aplicare nu dintr-o concepție, ci ca acțiune disperată, de ultim moment.

Majoritatea liderilor din echipa Bolojan, cu foarte puțin excepții, deși sunt încă tineri ca vârstă biologică și se află în etapa de maturitate politică, sunt foarte erodați. Pentru că ne raportăm mult la politica din SUA, putem vedea că există politicieni americani cu cariere de 40 de ani, Joe Biden, de exemplu, a ajuns președinte ca moment de maxim al unei astfel de cariere.

Liderii experimentați din echipa Bolojan, dar exact la fel și cei din echipa Veștea - au deja cariere de 15 până la 20 de ani în politică. Problema este că nu știu câți români - indiferent dacă acum sunt sincer nemulțumiți de PSD și Nicușor Dan - ar accepta încă 20 de ani cu acești lideri din PNL.

„Modernizarea cu rădăcini" este o idee interesantă despre identitatea PNL, însă PNL a făcut în ultimii ani compromisuri atât de mari cu propria identitate, încât ideea de partid liberal cu bagaj istoric, deși reală, este aproape total disociată de orice perspectivă pe care caută să o ofere liderii.

Nimeni nu mai crede în autenticitatea idealurilor și a marilor confruntări politice, nici măcar susținătorii echipei Bolojan nu mai au energie și încredere pentru un nou conflict politic, chiar dacă narativul războiului cu PSD și, mai nou, al confruntării cu Nicușor Dan, este polarizant și mobilizează pe fond de resentiment și dezamăgire masivă.

Echipa Veștea, raționalitate cu puțin ecou public

Erodarea este la fel de vizibilă ca în tabăra adversă. Experiența de guvernare există - și în unele cazuri chiar cu rezultate administrative concrete - dar experiența singură nu câștigă lupte politice interne. Pentru asta este nevoie de mobilizare, de un minim sentiment că urmezi pe cineva spre ceva, nu doar spre o funcție sau o confruntare de putere.

Cătălin Predoiu a formulat singura idee cu contur real din tabăra Veștea: PNL să revină la guvernare cu un termen-limită asumat public - iunie 2027, data până la care partidul își angajase inițial conducerea executivului. Este o ofertă rațională și plauzibilă, ancorată în timp și verificabilă. Exact tipul de angajament pe care un electorat dezamăgit ar putea, teoretic, să-l urmărească.

Problema este că o idee bună fără tracțiune rămâne un argument de dezbatere, nu un proiect politic.

Iar echipa Veștea nu a demonstrat că poate genera energia necesară ca această idee să depășească conflictul intern dintre taberele liberale și să ajungă cu forță în spațiul public. Raționalitatea fără ecou nu mobilizează pe nimeni, nici în politica internă, nici în fața alegătorilor.

“Epuizare” descrie ce se întâmplă cu PNL acum, care se scindează public pentru a doua oară în câțiva ani, după confruntarea Cîțu-Orban; care intră în congres tot fără o idee de guvernare coerentă și care iese cu o majoritate fragilă construită pe excludere. Ca imagine comprimată a unui eșec acumulat, cuvântul descrie realitatea pe care sloganele taberelor din PNL o evită.