Sport
Special
Plan tactic impecabil și un câștig clar: Vlad Dragomir. Ilie Dumitrescu și Ianis Hagi, analiza victoriei
Vlad Dragomir, un fotbalist de viitor. sursa: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Pe lângă scor, mai există un câștig clar: Vlad Dragomir. Victoria României cu 1–0 în fața Austriei a adus, pe lângă trei puncte, și o schimbare de nuanță în evaluarea lotului.
Aseară, în studioul Digi Sport, Ilie Dumitrescu a vorbit despre „câștigul” serii – Vlad Dragomir – și despre felul în care piesele din mijloc s-au potrivit într-un plan tactic executat „la virgulă”.
De pe teren, Ianis Hagi a validat aceeași idee: România a ghidat jocul exact acolo unde a vrut, lăsând deliberat posesia dorită de austrieci în zone neutre și blocând liniile periculoase.
Am câștigat un jucător de echipă națională:Vlad Dragomir
Fostul internațional Ilie Dumitrescu, a fost tranșant: Dragomir, aflat abia la al treilea meci pentru „tricolori”, a bifat partida de afirmare. „Am câștigat un jucător de echipă națională în seara asta, Dragomir este jucătorul”, a spus Ilie Dumitrescu, subliniind modul în care mijlocașul a închis spațiile, a legat pasele între linii și a apăsat pe acelerație după recuperare.
Complimentul pentru Dragomir a venit împreună cu o mențiune cheie: rolul lui Marius Marin „în fața apărării”, filtrul care a permis fundașilor să rămână compacți și a curățat multe mingi la 20–25 de metri de poartă. Această dublă ancoră, Marin–Dragomir, a fost, practic, stabilizatorul prin care România a suportat perioadele lungi de posesie ale Austriei fără să ofere breșe reale.
Ianis Hagi: „I-am lăsat să aibă mingea fix unde am vrut noi”
Ianis Hagi a pus accent pe idee, nu pe cifre. „Tactic, am jucat senzațional, i-am lăsat să aibă mingea fix unde am vrut noi”, a spus el. Explicând că echipa a acceptat controlul de formă al adversarului pentru a controla, de fapt, spațiul. Dincolo de execuțiile sale dintre linii, Ianis a vorbit și despre „firul roșu” al Naționalei. O generație crescută împreună, cu automatisme formate încă din adolescență, și despre colegi care au avut răbdare să își aștepte șansa. O aluzie directă la ascensiunea lui Dragomir în Germania.
Mesajul lui Hagi a fost constant dublat de o notă de maturitate: echipa „nu a ajuns la potențial”, mai poate crește, iar Mircea Lucescu împinge tocmai în direcția asta. În traducere: victoria nu e capăt de drum, ci argument pentru continuitatea ideilor.
Cum a fost „calmată” Austria
Dumitrescu a rezumat senzația din tribune și din studio: „I-am transformat într-o echipă normală.”
Austria a avut mai multă posesie, dar puține situații clare; România a apăsat pe agresivitate, viteză și contraatac. A fost una dintre acele seri în care pressingul direcționat și replierea scurtă au făcut diferența, iar adversarul – venit după cinci victorii consecutive în preliminarii – a părut previzibil.
Liniile de forță ale echipei
Atât Ilie Dumitrescu, cât și Ianis Hagi au distribuit meritele pe axa verticală a echipei:
În apărare, portarul Radu, sigur pe intervenții, a dat încredere liniei de patru fundași. Marin a fost „paznicul” din fața apărării. Dragomir a adus un plus de mobilitate și curaj în miezul presiunii.
Ianis și-a „pus valoarea în slujba echipei”, coborând la construcție și găsind zonele libere. Mihăilă extrem de activ, vertical, aproape de gol. Man, implicat în fazele de progresie.
Bîrligea, un atacant combativ, util în dueluri și în ținerea mingii, „genul de jucător căruia nu ai ce să-i reproșezi după un meci”, cum a punctat Dumitrescu.
De ce contează momentul Dragomir
În plan strict fotbalistic, apariția unui mijlocaș capabil să îmbine travaliul defensiv cu prima pasă sigură e aur în meciurile de nivel înalt. Acolo marja de mișcare e mică și fiecare ieșire din presiune poate deveni contraatac. În plan de lot, câștigul lărgește opțiunile selecționerului pentru noiembrie: poți roti fără să diluezi identitatea de joc și poți ajusta pressingul în funcție de profilul adversarului.
Atât analiza din studioul Digisport, cât și discursul din vestiar converg spre aceeași concluzie: România a câștigat pentru că a știut ce să cedeze și unde să cedeze, și pentru că mijlocul – cu Marin în pază și Dragomir în lucru murdar + curat – a făcut ca planul să pară simplu. Pasul următor, cum spune Ianis: „să ducem lucrurile și în noiembrie și să creștem”.
În seara în care Austria a părut banală, România a părut intenționată. Iar din această intenție s-a născut nu doar un rezultat, ci și certitudinea unui jucător nou în schemă: Vlad Dragomir.
