Condamnat la patru ani de închisoare în dosarul „Colectiv”, fostul primar al Sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, numără zilele până când va fi din nou liber. Până atunci, acesta își povestește aventurile trăite atât în închisoare, cât și de pe vremea când era primar.

Cristian Popescu Piedone, fostul primar al Sectorului 5, își ispășește condamnarea de patru ani de închisoare, primită în dosarul Colectiv, în Penitenciarul Jilava. Pe 12 mai, Cristian Popescu-Piedone a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 4 ani închisoare pentru abuz în serviciu, pedeapsă scăzută la jumătate faţă de condamnarea de 8 ani şi 6 luni de închisoare cât luase la Tribunalul Bucureşti.

Pe lângă scăderea la jumătate a pedepsei, Piedone a fost scos şi de pe lista inculpaţilor care trebuie să plătească daune de zeci de milioane de euro către victimele incendiului.

Piedone este acuzat că, pe vremea când era primarul Sectorului 4, a semnat acordurile şi autorizaţiile de funcţionare a clubului Colectiv într-o modalitate care a încălcat prevederile legale referitoare la securitatea la incendiu, inclusiv prin aceea că nu au fost respectate dispoziţiile privind controlul după emiterea autorizaţiilor.

Cristian Popescu Piedone: „Aici unde sunt, zilele trec greu”

Din spatele gratiilor, fostul primar urmărește ce se întâmplă în instituția pe care a condus-o și trimite mesaje mesaje acide către cei care se bucură pentru condamnarea sa. Din când în când, povestește ce face în închisoare sau deapănă amintiri de pe vremea când bătea în lung și în lat Sectoarele 4 și 5.

În ultima sa postare de pe pagina de Facebook, Piedone se plânge că zilele trec greu în pușcărie:

”Aici unde sunt, zilele trec greu. Și cum zilele trec greu, am timp să îmi aduc aminte de multe lucruri din trecut. Și mă gândeam, deunăzi, cum îmi era viața de primar, la 4, la 5… și am multe amintiri frumoase. Mă gândeam la zilele când ieșeam pe teren și mă vedeam cu oamenii, stăteam de vorbă cu ei, ne întristam de unele probleme… dar mai și râdeam.

Mă știți, îmi place să glumesc, să râd cu voi, să ne bucurăm împreună! Așa am fost și așa o să rămân și după ce iadul meu va lua sfârșit! Și mi-am adus aminte de o întâmplare de la 4… care mi-a descrețit fruntea. M-am gândit să o împărtășesc și cu voi, să mai vorbim și de lucruri care ne fac să zâmbim împreună, așa… măcar virtual. Am cunoscut o doamnă la 4, mare iubitoare de animale… mai exact, de capre. Atât de mult o iubea, încât locuia cu ea în casă. Ceilalți vecini nu erau prea încântați din cauza mirosului, dar doamna o trata ca pe un membru al familiei, pentru că animalul din poveste… mai și vorbea.

Și câte și mai câte amintiri îmi vin în minte, cu oameni fel de fel, toți la fel de frumoși în felul lor, care mi-au luminat multe dintre zile, care m-au făcut să zâmbesc sau să râd cu gura până la urechi. Poate că voi, cei care citiți aceste rânduri și care m-ați întâlnit cândva, îmi amintiți de alte astfel de întâmplări, ca să mă mai bucur și eu, să râd, să uit de cele rele…Vă rog să-mi scrieți, așadar, la adresa urmatoare:  Penitenciarul Jilava, Str. Sabarului, Nr. 1. Cu respect, dragoste și dor de oameni, Piedone NEVINOVAT”.