Vă întrebați din când în când cum se legiferează în țara asta? Cine face legile, OUG-urile, HG-urile, hotărârile, ordinele de ministru sau de șefi de Autorități ale statului? Pentru cine le face? Ale cui interese le susține?

Știu, știu că legile la face, teoretic, Parlamentul, că OUG-urile și HG-urile le dă Guvernul, că etc. etc.

Practic, sunt niște grupuri de interese care, prin trafic de influență, că altfel nu poate fi numit din moment ce reglementarea clară a activității de lobby în România pare o misiune imposibilă după vreo zece tentative eșuate, își transformă năzuințele în lege.

Să luăm un exemplu concret și recent, că să nu vorbim vorbe.

În ultima zi a lui 2021 a fost publicată, în Monitorul Oficial,  Ordonanța de Urgență nr. 143/2021 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.

Să remarcăm, mai întâi, că guvernele României din 2021 au fost foarte harnice, legiferând în locul Parlamentului de nu mai puțin de 123 de ori.

Acum să ne întoarcem la oile, pardon, clienții noștri.

Prin OUG-ul amintit Guvernul a impus transferul gratuit de proprietate de la clienții noncasnici ai distribuitorilor de energie în patrimoniul acestora a lucrărilor de racordare la rețea.

Îmi permit să spun că ăsta este furt la drumul mare, dar, deocamdată, este doar părerea mea.

Dar cine oare a impus impunerea? Tot doar după părerea mea, distribuitorii de energie electrică, a căror putere în statul român este de multă vreme secretul lui Polichinelle.

Îmi permit să trag deja concluzia, apoi voi explica pe ce bază, că statul român a pus costurile branșamentelor în cârca agenților economici și a instituțiilor publice, făcând astfel cadou câteva miliarde bune distribuitorilor.

Deci, pentru cine s-a dat OUG 143/2021, Mitică?

Trebuie să amintesc că în ultimul an de zile, prin lege, cheltuiala cu branșamentul revenea, normal, distribuitorului, care e proprietar până la contor.

Și ca să nu mă credeți pe cuvânt vă voi povesti tărășenia care n-a durat nici măcar un an.

Ordinul ANRE nr. 17 din martie 2021 stabilea că distribuitorii de electricitate erau obligaţi să finanţeze şi să realizeze lucrările de racordare la reţeaua de electricitate a clienţilor casnici şi a celor finali noncasnici.

Mai exact, distribuitorii suportau costurile pentru proiectarea şi execuţia instalaţiei de racordare.

Racordarea gratuită la reţelele electrice a devenit posibilă ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr. 290/2020, aprobată de Parlament în decembrie 2020.

Acum prin OUG 143/2021, în cazul clienților noncasnici, contravaloarea lucrărilor de racordare, inclusiv a celor de proiectare a racordului/ branșamentului, indiferent dacă vorbim aici despre branșarea la rețelele de electricitate sau la cele de gaze naturale, „se suportă integral de către aceștia”.

De ce statul i-a pus din nou la plată doar pe clienții noncasnici, nu și pe cei casnici?

Păi, eu zic că de frică să nu mai pună paie pe foc după ce prețul energiei a explodat.

Însă, tot părerea mea, nu va curge multă apă pe Dâmbovița și „lobby-ul” distribuitorilor de curent și gaze va duce, după ce se obișnuiește lumea cu energia scumpă, la o nouă modificare legislativă, în urma căreia și casnicii care vor să se lege la curent și gaze vor contribui la bunăstarea furnizorilor.

Deci, pentru cine se fac legile la București, Mitică?