Am mai explicat de câteva ori că PSD este un partid-mamut, cu o rezervă de cadre care era invidiată de mulți pe vremuri. Între timp, rezerva de cadre s-a diminuat, sub asaltul DNA, dar bazinul electoral este stabil și greu de cucerit. Procentul de 25-30 la sută din electorat care votează constant cu social-democrații l-au transformat din 1990 încoace în cel mai râvnit partid. Condus de Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și acum Liviu Dragnea, PSD a fost o un element important al jocului politic, dând de fiecare dată un candidat pentru Palatul Victoria sau Cotroceni redutabil. Ceea ce a fost marele său atu, dar și principala sa slăbiciune. 

Ce Pentru că urmează un Congres, s-au încins din nou discuțiile privind soarta președintelui partidului, Liviu Dragnea. E un scenariu pe care l-am mai văzut.

Nu este prima dată când se discută, în PSD, despre înlocuirea actualului președinte. În anul care a trecut, problema a fost ridicată atât în timpul mandatului de premier al lui Sorin Grindeanu, cât și în timpul mandatului lui Mihai Tudose, doi pri-miniștri PSD care s-au ridicat împotriva partidului. Opoziția acestora a fost meteorică, dar spectaculoasă, sfârșind din neputința de ralia structurile interne de partid la planul revoluționar.

Scenariile de înlocuire a celui care a câștigat alegerile locale și parlamentare, în calitate de președinte al PSD, au venit, de obicei, din afara partidului, dar au fost susținute și de lideri din partid, care doreau să preia puterea. Încercările de a-l da jos pe Dragnea au fost, de fiecare dată, sortite eșecului. Președintele PSD a arătat că se bucură de susținerea parlamentarilor PSD, ca și a filialelor. A trebuit să cedeze o parte din putere, dar numai până a trecut hopul. 

De asemenea, susținerea pe care ALDE o acordă Guvernului se datorează, în mare parte, bunelor relații dintre Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Nu în ultimul rând, PSD se află într-o perioadă de consolidare la guvernare, prin Viorica Dăncilă, un premier care pare muncitor și de afirmare politică, bătăliile din Parlament în privința modificărilor la legile din domeniul justiției având consistență electorală. Schimbarea liderului, când partidul se află în fața unor momente politice importante, ar fi o greșeală strategică majoră, afirmă cei care-l susțin pe Liviu Dragnea. Iar din punctul lor de vedere au dreptate. Pentru că nu prea au pe cine să pună în loc.

În fapt, cred că asistăm la același tip de mini-revoltă, cu mulți pioni, dar fără a avea un nebun. Nici măcar cât a fost Sorin Grindeanu sau Mihai Tudose. Nicolae Bădălău, arătat cu degetul de tabăra președintelui PSD, ca fiind principalul factor de diseminarea mesajelor anti-Dragnea, a pierdut mult din această bătălie. Faptul că primarul general al Capitalei, Gabriela Firea-Pandele a refuzat să facă un pas în față, preferând un joc politic în interiorul partidului, cu perspective care depășesc momentul actualului Congres, a lipsit micul grup dizident de un lider real. Așa că am rămas la faza știrilor pe surse și a complotului de cafenea. 

Scenariile vehiculate în ultimele zile urmăresc, de fapt, să blocheze eliminarea din conducerea centrală a PSD a acelor lideri pe care Dragnea îi acuză de lipsă de loialitate și pe care, din acest motiv, gruparea sa îi acuză că au creat partidului problemele de coordonare cu Guvernul. Exemplele de anul trecut sunt încă vii în memoria liderilor PSD. Dar, revenind la acest mic obiectiv, nu cred că vor reuși, pentru că Liviu Dragnea este genul de lider căruia îi place să țină sub control toate piesele de șah, ca să nu aibă surprize

Este de așteptat mai degrabă ca președintele PSD să-și impună până la capăt punctul de vedere, iar componența pro-Dragnea a Biroului Permanent Național al PSD să crească, după Congres. De altfel, majoritatea filialelor și-au declarat deja susținerea față de Dragnea, ignorând complet scenariile de puci de la București. 

Așa că vom reveni la problema noastră existențială: Pentru cine bat clopotele? Dar mai ales, cine-i la capătul frânghiei…