N-are sens să mă întreb de ce mizează televiziunile comerciale pe sordid.
Câtă vreme există alibiul ratingului, orice manevră pare îngăduită. Meticulos în ceea ce priveşte detaliile, dar indiferent în faţa scârboşeniilor majore, CNA-ul schiţează gesturi punitive mai degrabă când e vorba de abateri procedurale decât în cazurile de viciere a atmosferei. Cine depăşeşte cu trei secunde perioada alocată calupurilor publicitare e bun de plată. În schimb, cine difuzează toxine televizate doarme ca un prunc.
Fără să aibă un dirijor anume, rapsodia promiscuă răzbate în fiecare săptămână din cutia televizorului. Şi chiar se pare că ne-am obişnuit cu ea. A fost ceva mai greu la început, dar acum lucrurile s-au simplificat. Ai o idee proastă pentru o emisiune aşijderea? Nicio problemă, se rezolvă. Preferabil la ore cu audienţă bună. Vrei să preiei formatul unei aiureli greţoase şi să-l adaptezi arealului carpatin? S-a marcat. Prima TV, Antena 1 şi Kanal D aşteaptă semnul şi sunt gata de acţiune.
Am încercat să văd care e punctul de atracţie al acestor emisiuni şi am urmărit câteva fragmente din fiecare. M-am oprit mai întâi asupra „Testului de fidelitate“ condus de Ionuţ Adăscăliţei pe Antena 1. M-am uitat atent şi am încheiat vizionarea dându-mi seama că am de făcut o singură observaţie: actorii folosiţi aici joacă execrabil în toate scenele, cu excepţia momentelor când trebuie să urle, să scuipe, să înjure şi să dea cu pumnul. Scena seducţiei, de pildă, e un fiasco dureros (tânăra care joacă rolul Ispitei are, în general, talentul actoricesc al unei scrumbii evadate din congelator şi refugiate într-un galoş).
Dialogurile sentimentale sunt de o artificialitate paralizantă. Replicile par ieşite dintr-un automat de cafea sau dintr-un bancomat. Don Juan-ul care urmează să fie prins cu mâţa-n sac arată apăsat de corvoada rolului atribuit. Se vede de la o poştă că ar prefera să bată cuie într-un fiord sau să graveze răvaşe pe boabe de orez decât s-o curteze pe ispititoarea de serviciu. Totul se schimbă radical când e nevoie de cuvinte tari şi gesturi de autobază. Atunci talentul ţâşneşte la temperatura magmei şi se revarsă asupra platoului. Rapsodia promiscuă se îndreaptă spre punctul culminant. Trioul de protagonişti (craiul în căutare de ceva nou, Ispita decoltată/minijupată şi prietena oficială sau soţia cu unghiile ascuţite pentru actul de chirurgie pedagogică soldat cu desprinderea de retină a rivalei) explodează zgomotos.
Pumni, şpiţuri în coaste, ziceri de mamă şi dumnezei, ameninţări cu dezmembrarea, jeturi salivare îndreptate cu o admirabilă precizie spre faciesul preopinentului - toate acestea colorează deznodământul de trei minute în care realizatorul Adăscăliţei, flancat de două căşti albastre, îi dăscăleşte solemn pe adulterini. Osituaţie asemănătoare se produce la „Trădaţi în dragoste“, pe Prima TV, unde Ernest, fostul acrobat sexual din casa Big Brother, agită acum flamura indignării moralizatoare. Şi aici accentul cade tot pe latura promiscuă.
De la penumbra filajului până la replicile de final, totul pare decupat din antologia mocirlei. Sigur, emisiunea e replica neaoşă a lui „Cheaters“, dar asta nu justifică nici preocuparea pentru detaliul fetid, nici voluptatea privitului pe gaura cheii. Acelaşi post, Prima TV, ridică ştacheta promiscuităţii la o înălţime greu de atins prin emisiunea „Curat murdar“, în care două doamne cutreieră prin diverse case îngropate într-o mizerie crâncenă şi observă detalii de care un om sănătos s-ar lipsi cu dragă inimă: aici un batalion de gândaci care ies de sub frigider, dincoace o pereche de pantofi care stau pe punga în care se ţine pâinea, aici o chiuvetă înfundată de părul unei feline costelive, dincoace nişte borcane de o culoare incertă, în care zace un sos asemănător apei de zăcământ.
În aceste condiţii de concurenţă crâncenă, Kanal D iese pe piaţa promiscuităţii cu „Noră pentru mama“ şi cu „Ăştia-s socrii“. Cam puţin, totuşi. Eminenţele (foarte) cenuşii ale postului ar putea concepe şi alte emisiuni cu profil familial: „Şi era una la cumnaţi“, „Cuscru fără lustru“, „Păi se poate, băi nepoate?“, „Verişoara vine vara“, „Unchiul şi junghiul“ sau „Mătuşa pedofilă“. Ceva îmi spune că n-o să avem mult de aşteptat.
Recomandările noastre
