Pivotul naţionalei la turneul din Croaţia şi unul dintre puţinii handbalişti tricolori care n-au dezamăgit face pronosticuri fanteziste.

Reîntâlnirea cu handbalul mondial de înaltă clasă a fost dureroasă pentru naţionala României. Tricolorii au avut o prestaţie modestă în Grupa A din turneul final, pe care au terminat-o pe poziţia a patra, după ce joi seară au fost învinşi de Slovacia în meciul decisiv, scor 23-28. După 14 ani de absenţă din elita lumii, handbaliştii au găsit o realitate incomodă. În grupă au câştigat doar partidele cu adversari exotici (Au stralia şi Argentina), pierzând ca te goric toate duelurile cu formaţiile europene (Franţa, Ungaria, Slovacia).

Între pretenţiile publicului, care nu uită cele patru titluri mondiale bifate în trecut de România (1961, 1964, 1970, 1974), şi posibilităţile actualei generaţii este o prăpastie adâncă. Elocventă este o paralelă între meciul de joi seară şi cel de la Mondialele din urmă cu 19 ani, ultima competiţie la care a evoluat o naţională a României competitivă. În 1990, în grupele Campionatului Mondial, la Praga, România bătea Cehoslovacia cu opt goluri diferenţă. Joi, Slovacia (ju mătatea mai slabă a fostei selecţionate unite a cehilor şi slovacilor) ne-a în vins la o distanţă de cinci goluri.

La coadă, împreună cu Spania şi cu Rusia

Clasaţi primii sub linia admişilor în grupele semifinale, românii au fost arun caţi în lupta pentru locurile 13- 24, unde, printre alţii, au mai ate rizat Spania (campioana mondială de-acum două ediţii) şi Rusia, o superforţă în plin proces de dezintegrare. Azi, la Porec (Pula), naţionala noastră va întâlni Cuba (ora 20.00, în direct la TVR 2).

Tricolorii au încheiat ziua de joi în jurul unei beri, în holul hotelului „Osijek“, unde au urmărit finalul meciului Croaţia - Suedia, alături de francezi şi de unguri, dar şi de Eric Gull, starul Argentinei, căruia i s-a propus să vină să joace în România. Rică Pârâianu, pivotul titular al na ţionalei, a fost unul dintre puţinii hand balişti tricolori care n-au dezamăgit la acest turneu final. Veteranul echipei noastre (Rică are 34 de ani) a acceptat să facă o radiografie a prestaţiei României de până acum, dar să vorbească şi despre viitorul naţionalei.

EVZ: Rică, aceasta este, la ora actuală, forţa României în handbal? Eremia Pârâianu: În momentul de faţă, avem o limită. Va trebui să luptăm pentru un loc în zona de clasament 13-24. Sunt însă şi lucruri bune de care am avut parte la acest turneu final. Sunt convins că se putea mai mult. Noi suntem mulţumiţi şi bucuroşi că ne-am calificat la Mondiale după atâta timp. Faptul că suntem aici a fost un scop în sine, însă hainele au fost prea mari pentru noi. De-acum încolo vom şti cum să abordăm o competiţie de asemenea importanţă.

„Nu suntem o echipă de top“

Crezi că vom reuşi şi alte calificări, sau trec alţi 14 ani până la o nouă participare la Mondiale? Sigur că ne mai putem califica! Există jucători care mai au un cuvânt de spus la lot. Mi-am dorit mult să ajung la Campionatul Mondial. Şi am făcut destule sacrificii. De trei ani n-am mai stat de Crăciun şi de Revelion alături de familie! Am tot fost numai prin cantonamente...

Meciul cu Ungaria a fost de pomină. Cum ţi-l explici? E greu de explicat... Au fost căderi apărute din cauza lipsei de experienţă la competiţiile majore. Ne-am speriat. A intervenit frica de adversar, frica de poartă. În asemenea momente, pici din toate punctele de vedere. Să recunoaştem, nu suntem o echipă de top. Nici eu nu sunt mulţumit de jocul meu. Mă aşteptam la mai multe de la mine. Trebuie să mă mulţumesc însă cu ceea ce am obţinut.

Câţiva jucători se vor retrage după turneul final. Tu ce vei face? Probabil că trei-patru băieţi vor renunţa după acest turneu final. Eu am mo tivaţie să mai joc la naţională, chiar dacă este compromisă calificarea la viitoarele Europene. Cât timp voi mai putea fizic şi sunt şanse de calificare, voi veni la lot. Trebuie văzut însă dacă România mai are nevoie de Pârâianu. În ţară au apărut critici venite din partea unor foşti mari jucători... E treaba fiecăruia să spună ceea ce doreşte. Sunt însă sigur de ceva. Nu se putea întâmpla vreo umilinţă în ceea ce ne priveşte. Nu jucăm înapoiat, asta e clar. Jucăm un handbal bunicel şi fa cem meciuri bune cu echipele mari. Să nu uităm cum evoluam prin 1999-2000, când nu ne calificam nicăieri. Do vadă stau rezultatele de atunci. Acum, România nu ia de la nicio echipă din lume bătaie la mai mult de trei-şapte, hai, 10 goluri, cum am primit de la Franţa.

Avem în palmares patru titluri mondiale. Vom mai reuşi să atingem o asemenea performanţă? E posibil să câştigăm Cupa Mondială chiar în următorii 10 ani, de ce nu? Dacă ne e frică de faptul că următorul titlu mondial nu va veni niciodată, atunci va dura mult mai mult această aşteptare. Există însă o condiţie de în deplinit. Să se investească în handbal. Am observat că am câştigat mulţi suporteri de handbal pe durata Mon dialului. Am primit încurajări de-acasă, multă lume ne-a urmărit. M-aşbucura ca, din rândurile copiilor, să vină cât mai mulţi la handbal de-acum încolo.

Cine crezi că va lua titlul suprem? Franţa. Va ajunge cel puţin în finală. Mă aşteptam mai mult de la Suedia. M-a impresionat organizarea existentă la acest Mondial.

Ce superstiţii ai? Joc cu acelaşi maiou pe sub tricou pe toată durata unui sezon! Îl spăl însă după fiecare partidă, bineînţeles (râde). Iar ca pasiune - pescuitul. Nu ratez nicio astfel de partidă.

ŢEL

Omer: „Vreau să calific echipa şi la Olimpiadă“

Românii sunt împăcaţi cu soarta după ce au terminat pe locul patru în Grupa A preliminară.

„Contra Slovaciei am avut probleme fizice şi psihice. România a arătat că nu poate ţine un ritm de cinci meciuri într-o săptămână. Nu putem juca 60 de minute la intensitate ridicată. Rezistăm doar 40 de minute. N-am însă nimic de reproşat echipei. A fost multă dorinţă de a câştiga, multă nebunie, dar puţină putere şi clarviziune. Am început şi repriza a doua la fel de hotârâţi, dar fizicul nu ne-a ajutat. Ni s-a pus ceaţa pe ochi, fiindcă atunci când ai probleme fizice, n-ai nici putere psihică. Diferenţa au făcut-o portarii. Azi, al lor a fost mai bun decât al nostru. Am înfruntat o naţională care are 14 jucători legitimaţi la cluburi puternice din Europa. De vină e şi sistemul competiţional de la noi. Nu avem un campionat intern prea puternic. Nu prea vine nimic din urmă. Probabil, mulţi jucători se vor retrage după acest turneu final. Eu însă vreau să-mi respect contractul. Vreau să calific echipa şi la Olimpiada din 2012, de la Londra“, a spus selecţionerul Aihan Omer.

„Turcul“ a fost impresionat de mesajele primite din ţară. „Am câştigat mulţi suporteri pentru handbal. Mi-au venit peste 50-60 de mesaje de încurajare şi peste 100 de mulţumire, fiindcă am reuşit să ducem iarăşi România în elita Mondială“.

Interul Rareş Jurcă, unul dintre puţinii stranieri din lot, şi-a completat antrenorul: „Nu ne-a ieşit aşa cum ne-am fi dorit la Mondiale, deşi am avut foame de rezultate. Individual, suntem la aceeaşi valoare cu slovacii, dar ei au fost mai buni. Din păcate, facem greşeli individuale, uneori suntem neinspiraţi. Sperăm să terminăm pe locul 13 la Mondiale“.

DECIZIE

Paleu şi-a dat demisia

Petru Paleu, vicepreşedintele Federaţiei Române de Handbal, şi-a dat ieri demisia, precizând că va ajuta financiar echipa naţională masculină câtă vreme va fi antrenor Aihan Omer.

„Am spus că voi demisiona şi am făcut-o! Voi rămâne cu sufletul alături de prima reprezentativă, ca un sponsor simbolic, dar numai atâta timp cât pe bancă va fi Aihan Omer. Cei mai mulţi bani îi voi investi în echipa de fotbal Ceahlăul Piatra-Neamţ“, a anunţat Paleu, care vrea să-l ajute pe Gheorghe Ştefan în încercarea acestuia de a promova din nou Ceahlăul în Liga I la fotbal.

Petru Paleu a fost cel care a militat pentru instalarea lui Aihan Omer pe banca tricolorilor, în ciuda opoziţiei lui Cristian Gaţu, preşedintele federaţiei. Înaintea competiţiei, Paleu a spus că va demisiona dacă naţionala nu se califică în faza următoare.