Parada diversităţii a şters praful de pe serioasa capitală a Europei, transformând-o într-un curcubeu de distracţie.

Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu minunata capitală a Europei, cu străzile curate ca o farmacie şi atât de liniştite încât puteai auzi până şi greierii din Antwerp? Păi, a avut nevoie doar de Gay Pride, marea sărbătoare a diversităţii în care oamenii în costum care de obicei alunecă pe străzile înguste ale frumosului oraş nu-şi au locul. Au fost înlocuiţi de turme de tineri coloraţi, cu pălării nebuneşti şi fără graniţe vestimentare. De exemplu, o întrebare legitimă pe care şi-ar fi pus-o oricare belgian care urmărea cum le este devastat oraşul ar fi fost: cine spune că doar femeile poartă rochii? Gay Pride a dovedit din nou că este un eveniment care ar da clasă tuturor celor care se gândeau până acum că sunt deschişi la minte, dar pe care nu l-ar fi putut suporta Bucureştiul, în care mereu se găseşte câte un adept al Noii Drepte cu vreo bâtă în mână. Străzile unei alte normalităţi Bruxelles-ul n-a ştiut în ce se bagă, dar a rezistat fără probleme devastărilor. În faţa magazinelor delicate cu ciocolată, vânzătorii dădeau gunoaiele din uşă la fel cum în iernile bogate românii rânesc zăpada. Straturile cu flori roz, albe şi bleu erau sufocate sub un strat gros de cutii de bere. Străzile, altădată nenatural de curate, abia se mai disting sub ploaia de confetti şi gunoaie. În mijlocul Bruxelles-ului se amestecă turiştii curioşi cu nebunii care au golit magazinele cu bere. Muzica mai să spargă geamuri îi adună pe petrecăreţi la dans peste tot. Cu toate că nu au altă misiune decât să danseze până îşi rup pantofii şi să se simtă bine, n-au vreo problemă în a se lăsa supravegheaţi de poliţie şi de câteva echipe de ambulanţă. Peruci roz bonbon alunecă împleticindu-se pe alei. Câteva frumoase amazoane în travesti privesc mulţimea de la înaltimea celor 180 de centimetri şi încearcă să păşească delicat, astfel încât rochiile să nu scoată la iveală alte protuberanţe. La o gură de metrou două fete se sărută cu foc, mai mai să cadă peste balustradă. Sunt singura care se holbează şi mă gândesc cum România conservatoare reuşeşte până la urmă să-ţi intre în minte fără să vrei. Cupluri de femei, de bărbaţi, de bărbaţi şi femei au împânzit oraşul scriind definiţia unei alte normalităţi. Câteva indicatoare au fost pur şi simplu scoase din beton şi lăsate pe marginea străzii. Nu deranjează pe nimeni, în definitiv, Bruxelles-ul are puterea să aranjeze totul la loc, aşa cum ai pune o carte în bibliotecă. Până una alta, oraşul arată ca şi cum tot Costineştiul în plină luna iulie împreună cu nebunii de la festivalul berii din Parcul Izvor ar fi fost descărcaţi şi lăsaţi să-şi facă de cap. Fără costum Cu toate că pe străzi s-a lăsat deja frigul, un tânăr umblă îmbrăcat doar în chiloţiş şi o mână de sclipici. Toţi au colierele colorate din hârtie, eşarfe şi steaguri în curcubeu. Cozile la mâncare, fie că este vorba de tradiţionalii cartofi prăjiţi sau de delicioşii faguri (gauffre) cu ciocolată şi fructe se întind pe toată lungimea străzilor. Doar au început să petreacă de dimineaţă, aşa că nu e de mirare că stomacul lor cântă în ritmul celor de pe stradă. Cea care-i face să se mişte e Inna care le repetă într-una cum „the sun is up”. Străzile clocotesc asemenea unei sticle de şampanie agitată bine. Veselia se revarsă în cascade, la fel cum şi berea umple paharele, unul după altul. Un tânăr de culoare care abia se mai sprijină într-o sticlă mă abordează în orice limbă găseşte la îndemână: „Mademoisselle, where are you from?” „Romania”. „Nice”, sâsâie un răspuns de parcă ar şti despre ce vorbeşte. Atâta distracţie a împânzit străzile capitalei Europei, că toată Noua Dreaptă ar putea muri pe loc de ciudă. Din fericire, nu există nimeni care să ridice din spranceană, toată lumea a intrat în lumea gay, fără vreo prejudecată. Dacă atunci când e vorba de distracţie, toată lumea e în picioare, nici cele mai „liberale” ţări nu sunt atât de deschise la minte cât să le ofere alte drepturi decât acelea de a se îmbrăca în zeci de culori şi de a dansa nebuneşte. Bruxelles-ul are însă o misiune „politically correct” de îndeplinit şi atunci acceptă orice. A doua zi vor avea oricum străzile numai bune de mâncat direct de pe ele. Şi cand lumea ar fi catalogat Bruxelles-ul ca fiind plictisitor, nu ştia despre ce vorbea. Cum bere are din belşug, a fost nevoie de comunitatea gay ca să-i aducă ceva bujori în obraji. Nice!