Invitatii EVZ
Acesta să fie adevărul despre Papa Francisc? Vaticanul se cutremură din cauza unei altfel de Cod al lui da Vinci
„Codul lui da Vinci”, în ciuda nebuniei pe care a provocat-o printre amatorii de lecturi senzaționale, n-a produs mare emoție la Vatican. Nici cercetătorii serioși nu i-au arătat vreo considerație, catalogând-l drept o plăsmuire. Cu mult mai periculoasă pentru urzeala de interese lumești de la Sfântul Scaun s-a dovedit, însă, cartea „Papa dictator. Povestea din interior a papalității lui Francisc”. În 2017, imediat ce a fost publicată versiunea italiană, la Vatican a început vânătoare de vrăjitoare.
Toți cardinalii apropiați Papei Francisc încercau cu disperare să afle cine e autorul „blasfemiei”, pentru că lucrarea era semnată cu un nume ciudat -Marcantonio Colonna. Sfântul Scaun nu duce lipsă de oameni instruiți, care și-au dat seama imediat că e vorba de un pseudonim. Adevăratul Marcantonio Colonna a trăit cu sute de ani în urmă și a luptat împotriva turcilor la Lepanto pentru apărarea creștinătății. Până la urmă, eforturile au dat roade, și adevăratul autor al lucrării a fost demascat.
Este un istoric anglo-francez care trăiește la Roma, pe numele său Henry J.A. Sire. Ce l-a motivat pe acest cărturar liniștit să-l atace atât de violent pe Papa Francisc? De ce crede că actualul Suveran Pontif este la fel de periculos ca otomanii pentru creștinătate? Iată câteva dintre argumentele care apar în această carte bine documentată!
Sire susține că, în vreme ce pozează într-un umil slujitor al Domnului, „Papa Francisc guvernează Biserica prin teroare și s-a aliat unora dintre cele mai corupte elemente din Vatican.” De altfel, spune Sire, chiar alegerea lui Francisc ca Papă este rodul unor mașinațiuni de culise. Cei care l-au vrut cu orice preț în fruntea Bisericii Catolice sunt cardinalii moderniști și liberali grupați ani de zile în jurul lui Carlo Maria Montini. Când Montini a murit, acest grup (numit în Biserică grupul Sfântul Gallen) a ajuns la concluzia că trebuie împiedicată, cu orice preț, alegerea ca papă a unui conservator (ca să nu se mai întâmple ca în 2005, când Joseph Ratzinger devenea Benedict al XVI-lea).
Ne puteți urmări și pe Google News
În ce îl privește, noul papă și-a ascultat sprijinitorii. De altfel, ca și grupul Sfântul Gallen, și el pare să creadă, scrie Henry Sire, că dogma morală catolică trebuie schimbată. Tocmai de aceea, Papa s-a amestecat fără menajamente în treburile Ordinul Franciscan, în disensiunile din Ordinul militar suveran al Maltei sau în Congregația pentru Doctrina Credinței. Dar nu e vorba numai de credință, ci și de lucruri mult mai lumești. Un alt capitol extrem de interesant îl reprezintă încurcatele probleme financiare ale Vaticanului. Potrivit lui Sire, patru demnitari de la Vatican se împotrivesc din răsputeri eliminării corupției și implementării unor reforme financiare.
În primul rând, e vorba de Secretarul de stat Pietro Parolin, cel care a participat, spre stupefacția credincioșilor, la ultima reuniune a faimosului Grup Bilderberg. Ceilalți trei sunt șeful Băncii Vaticanului, Domenico Calcagno, prefectul pentru educația catolică, Giuseppe Versaldi, și președintele Comisiei Pontificale pentru Vatican, Giuseppe Bertello. Deși rezistența lor la schimbare e clară, Papa Francisc nu pare hotărât să scape de ei. De altfel, chiar reforma de care vorbește papa este discutabilă, cel puțin în ce privește metodele. Auditorul general Libero Milone, numit chiar de Papa Francisc, a fost silit să demisioneze în septembrie 2017 în împrejurări ciudate. Mai mult, același Libero Milone a fost ținta unui raid al poliției, care i-a confiscat mai multe documente.
Dar mai sunt și alte elemente care arată că Papa Francisc este foarte îngăduitor cu păcatele prietenilor. Sire spune că, în Argentina, înainte de a deveni papă, cardinalul Bergoglio a iertat doi colaboratori de păcate (unul dintre ei era amantul unei femei măritate, celălalt avea raporturi homosexuale chiar în biserică), ba, mai mult, a susținut că toată campania împotriva păcătoșilor a fost pornită pentru că cei doi se plasează pe poziții politice de stânga.
De stânga sau, mai bine spus, de extremă stângă sunt, aș zice eu, și pozițiile politice ale actualului Suveran Pontif în ceea ce privește imigrația și Islamul. Despre aceste poziții politice ciudate și revolta care mocnește în mediile conservatoare din Biserica Catolică la împotriva Papei Francisc vom vorbi într-un articol viitor.
Recomandările noastre
