La vârsta "marilor frământări", când copilul îşi cere dreptul la intimitate, părintele simte nevoia să îl sufoce cu protecţia. "Părinţii-poliţişti", care intră cu picioarele în viaţa adolescentului, care îi perche ziţionează camera, îi iau telefonul la control şi îi interoghează prietenii nu sunt pe placul tinerilor, care se simt sfidaţi şi umiliţi.

Nici părinţii delăsători, care refuză să vadă problemele evidente nu procedează corect. Ideal este să supravegheaţi copilul din umbră, după care să puneţi discret în discuţie suspiciunile. Dacă aveţi o relaţie strânsă cu el, graniţa intimităţii va fi cu atât mai uşor de depăşit, iar problemele vor putea fi îndreptate repede şi fără conflicte.

Psihologii vă ajută să reperaţi crizele tinerilor din timp şi vă sfătuiesc cum să le rezolvaţi fără invadarea intimităţii.

De la izolarea de prieteni şi părinţi la agresivitate

Dacă adolescentul rebel se izolează în camera lui şi evită discuţiile cu părinţii, dacă devine letargic sau, din contră, agresiv, acestea sunt primele semne că este ceva în neregulă cu el. "Pot fi schimbări la nivelul convingerilor de viaţă, idei noi, inoculate de anturaj, de prieteni, dar pot fi şi obiceiuri noi, experienţe noi care l-au marcat, evenimente speciale care s-au răsfrânt asupra vieţii lui, care nu-i mai dau pace", explică Keren Rosner, psihoterapeut la Clinica "Mentarex Consult" din Bucureşti.

Se întâmplă ca în perioada adolescenţei copilul să îşi piardă interesul pentru studiu, să petreacă mai mult timp cu prietenii decât cu familia, explică psihologul. Însă pot intra în anturaje periculoase, în grupuri in fracţionale, care încurajerază consumul de alcool, tutun, droguri.

La fel de periculos este şi să nu aibă niciun prieten. "Dacă devine tăcut, introvertit şi se izolează de alţi tineri, va rămâne cu sechele la maturitate, îndeosebi anxietate, probleme de comunicare şi socializare", atenţionează Keren Rosner.

Pe filiera prietenilor ajung informaţii distorsionate

Deşi îngrijorarea este maximă, nu vă grăbiţi să îi întoarceţi camera pe dos. Va ajunge să vă sfideze şi să-şi piardă încrederea în propriile forţe, se va simţi neînţeles şi umilit. Nu este indicat nici să-i luaţi prietenii la întrebări, dar nici să-i criticaţi prea aspru anturajul. "Acest lucru îl discreditează pe copil în faţa prietenilor şi îl învrăjbeşte şi mai rău împotriva părinţilor. În plus, de la prieteni, informaţiile sunt distorsionate sau pot fi interpretate greşit. Înfrânaţi-vă impulsurile, oricare ar fi problema, îl veţi ajuta foarte mult dacă vorbiţi cu el mai întâi şi îi arătaţi că îl sprijiniţi. Doar dacă se simte protejat, adolescentul se va deschide în faţa dumneavoastră", subliniază specialistul.

Prietenia vă ajută să treceţi graniţa intimităţii

Chiar dacă trece printr-o perioadă de emancipare, în care-şi cere dreptul la independenţă, încercaţi să nu vă îndepărtaţi sufleteşte de el. Dacă are întradevăr o problemă îi va fi mai uşor să vorbească dacă vede în părinţi nişte prieteni, decât dacă relaţia este una glacială.

"Graniţa intimităţii va fi mai uşor de trecut dacă aveţi o relaţie strânsă", conchide psihologul. Aceasta înseamnă să îi încurajaţi ideile, să vă uitaţi tot timpul în ochii lui, să încercaţi să-l trataţi ca pe un adult responsabil, să-i insuflaţi încredere ca să vă vorbească despre ceea ce-l apasă, însă nu-i divulgaţi secretele la nervi.

CONFLICT ÎNĂBUŞIT

Nu ignoraţi problemele "de gura lumii"

De teamă să nu fie judecaţi sau stigmatizaţi din cauza comportamentului teribilist al adolescenţilor, părinţii ajung să ignore sau să refuze să vadă probleme evidente. Alţii se tem să nu fie dezamăgiţi de răspunsul pe care l-ar putea primi de la copiii lor. Situaţia merită să treceţi peste "gura lumii". Acţionaţi calm şi ferm, fără a fi intruzivi. "Rămâneţi constanţi în intenţii, decişi în comportament, dar flexibili în metode. Nu vor fi eficiente constrâgerile sau intervenţiile violente. Împrietenirea, în schimb, are beneficii pe termen lung", spune psihologul Keren Rosner.

"Dacă devine tăcut, introvertit şi se izolează de alţi tineri, poate rămâne cu sechele la maturitate, în special anxietate şi probleme de socializare.“ KEREN ROSNER, psihoterapeut
Citiți și:

  • Ghid de acţiune pentru părinţii de adolescenţi