Un echipaj EVZ a petrecut trei zile în Delta Dunării, sedus de crapi şi de farmecul locurilor. Într-o vreme în care stelele de pe faţada hotelurilor din Antalya strălucesc mai ademenitor decât cele din Calea Lactee, iar ultra all inclusive a devenit o etichetă aproape nelipsită din pachetele turistice solicitate de tot mai mulţi români, un „echipaj” EVZ a ales o vacanţă de câteva zile în Delta Dunării, sedus de pescuit şi de farmecul inegalabil al Dobrogei.
În burta „Pelicanului” Zis şi făcut. Şeful expediţiei de patru persoane a fost numit adhoc în persoana „Pompierului”, un munte de om, cu alură de inspector de la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului. Îmbarcaţi într-un Logan MCV burduşit cu momeli, lansete, truse de cârlige, twistere şi mult entuziasm, EVZ a pornit, într-o vineri după-amiază, să reconstituie „Operaţiunea Monstrul”, una dintre peliculele de referinţă ale comediei româneşti.
Planuri, glumiţe, întrebări şi nerăbdare au fost ingredientele călătoriei până la Tulcea, pe traseul Bucureşti - A2 - Slobozia - Hârşova. Loganul strunit cu o mână fermă de „Pompier” a înfulecat repede cei 300 de kilometri, strecurându-se abil printre dealurile atinse de calviţie şi arse de soare ale Dobrogei. De la Tulcea, cap-compas Murighiol, preţ de 45 de minute, şi iată-ne descinşi în locul de unde apele Braţului Sfântu-Gheorghe îmbrăţişează uscatul în semn de „la revedere”.
Trasee şi obiective în Deltă Cum ajungi la Sfântu Gheorghe Cazare în Sfântu Gheorghe La chei, trupa noastră a fost preluată de Cristian Macsim, om al Deltei care a pus pe picioare o afacere de turism. Repede, bagajele jos, apoi ţuşti în barcă şi, după o călătorie de jumătate de ceas pe apele verzi, ajungem, pe înserate, la hotelul-plutitor „Pelicanul”, tras pe un canal secundar, aproape de staţia de unde sunt măsurate, zi de zi, cotele apelor Dunării în zona Dunavăţului. Pe malul drept, printre sălcii, clipesc vârfurile fosforescente ale lansetelor întinse de sute de turişti care şi-au instalat corturile şi grătarele în aşteptarea crapilor, plăticilor sau măcar a roşioarelor de sub luciul întins al apelor. În salonul „Pelicanului” ne aşteaptă cina savuroasă oferită de doamna Lili.
Ştiucă umplută, tocăniţă de porc în sos de vin, scrumbii la grătar şi caras prăjit sunt numai câteva dintre bună tăţile oferite de-a lungul şederii la gazda noastră. „La noi, mâncarea nu e la porţie, ci «la burtă», cum spun eu. Fiecare turist mănâncă pe săturate”, se laudă Cristi Macsim, spre disperarea celor aflaţi în prizonieratul curelor de slăbire. Sâmbătă dimineaţă, trezitul la 5.30, gata de acţiune. O cafea sorbită în viteză, cu valenţe de „A, B, C, D - Vitamin”, vorba „roboţilor” de la Kraftwerk, şi urcăm în barca încăpătoare a lui Cristi Macsim, lupul de apă dulce.
„Mergem la câteva locuri speciale de crap”, ne promite gazda, iar adrenalina noastră creşte direct proporţional cu rotaţia elicei. A pleca după crap, în Deltă, fără să cunoşti locurile, e ca şi cum ai căuta un elefant albastru într-un magazin de goblenuri, aşa că ne punem toate speranţele în inspiraţia lui Macsim. „Bă, bă, bă!”
După 15 minute în care ambarcaţiunea a despicat aburul lăptos al Dunării după răsărit, poposim la umbra unei sălcii noduroase. „Trei pe mal, doi în barcă”, ordonă scurt căpitanul, apoi ne desfăşurăm arsenalul. „Pompierul” are o trăsătură de toată frumuseţea: bambina sus şi vârful lansetei vibrează ca o tânără în preajma unor poşete de la Prada. „Bă, bă, bă!” - e tot ce poate articula colegul nostru.
Până să alergăm cu minciogul, guta face „plici”, după câteva zbateri ale crapului ascuns în adâncuri, în timp ce omul rămâne şi fără cârlig, şi fără cuvinte. A fost singura ispravă notabilă e incursiunii noastre pescăreşti. Degeaba am schimbat locurile de pescuit, degeaba am înlocuit pătrăţica de mămăligă şi pufarinele cu boabe de porumb: n-am mai văzut decât două roşioare şi trei plătici rătăcite.
În schimbul ospitalităţii, i-am oferit gazdei noastre motive consistente de amuzament şi prilejuri de-a le povesti altor turişti întâmplări cu „amatorii” de la EVZ. Bambine şi arcuri (bune pe bălţile de la Brăneşti ori de la Moviliţa, pe când la Dunăre ar fi fost nevoie de plumbi plaţi şi fire), stângăcii în folosirea mulinetelor, un avat prins de Macsim şi scăpat în apă din cauza neatenţiei unui coleg - toate acestea ne-au făcut să concluzionăm că ne pricepem la pescuit la fel de bine ca la sericicultură sau astrofizică.
CONDIŢII DECENTE Pensiune completă cu 50 de euro pe zi
La hotelul-plutitor „Pelicanul”, o cameră dublă costă 45 de euro pe noapte, iar una single - 50 de euro. Fiecare cameră are baie (grup sanitar, duş, apă caldă în permanenţă). În preţul camerei sunt incluse trei mese pe zi, cu un meniu bogat (peştele este nelipsit), apă minerală şi cafea. Barul se plăteşte separat, de asemenea - croazierele cu barca.
Astfel, ambarcaţiunile cu motor de 6 cai-putere au un tarif de 6 euro/oră, iar şalupele cu motor de 50 de cai-putere costă 50 de euro/oră. De menţionat că turiştii sunt însoţiţi de cele mai multe ori chiar de Cristi Macsim, pescar iscusit, care cunoaşte Delta ca pe propriile buzunare. PERSONAJE Domnul Mircea, puşca şi cureaua lată
În periplul prin universul apelor, EVZ a descoperit câteva personaje dependente de pescuitul la crap. Domnul Mircea, un bucovinean stabilit la Constanţa de ani buni, bate Delta în fiecare weekend, din martie până în noiembrie. Înalt, ochelari cu ramă fină, cuvinte puţine şi aruncate ca din vârful lansetei, domnul Mircea şi-a cumpărat, din Statele Unite ale Americii, pe comandă, un catamaran care pune monopol pe toate privirile. „Am dat 39.000 de euro pe el. Ce să fac, am rupt din alte cheltuieli”, se justifică parcă fostul şef al Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa, privindu-şi galeş vasul alb-grena, botezat „Southland”.
Canapele din piele, sonar, mochetă, MP3 player cu amplificare sunt doar câteva dintre dotările bijuteriei cu motor de 115 cai-putere. Canapelele se rabatează, dedesubt aflându-se bazine cu apă permanent oxigenată cu pompe, pentru găzduirea prăzii. Lansetele de 800 de euro bucata întregesc zestrea unui pescar aparte. Gel şi tricou fără cute Momentul în care domnul Mircea pleacă după crapi, dimineaţa, oferă un spectacol unic. „Southland” iese agale de pe canalul care găzduieşte hotelul-plutitor, în timp ce din boxe răsună piesa preferată a premierului Emil Boc: „Puşca şi cureaua lată”. Ajuns pe braţul Dunării, domnul Mircea slobozeşte caii-putere ai motorului şi catamaranul se ridică semeţ pe apă, în mugetul elicei. După trecerea ambarcaţiunii de lux rămân doar valurile şi suspinele soţiilor de sindicalişti care pregătesc pe maluri, lângă corturi, ceau nul pentru mămăligă.
Seara, constănţeanul se întoarce triumfător, cu mâna dreaptă scuturând ţigareta şi cu stânga rotind gingaş volanul catamaranului cu coviltir. E dat cu gel şi tricoul n-are nicio cută, de parcă ar veni din Plaza, nu dintre egrete şi bâtlani. „Am luat doi crăpceni”, decretează lapidar, de la înălţimea performanţei sale. „Unu-i de 8 kile, celălalt de 9”, conchide el, înainte de a-l lăsa pe Paulică, un mus de-al căpitanului Macsim, să cureţe şi să tranşeze prada cu solzi şi mustăţi. Duelul cu domnul Gigi Duminică seară, domnul Mircea pleacă acasă, lăsându-i terenul liber unui rival: domnul Gigi. Un cetăţean calm, puţină chelie, mustăcioară à la David Niven şi un aer de bunic. La o privire mai iscoditoare răzbate parcă aerul unui militar de carieră. Domnul Gigi îşi scoate lansetele tacticos, apoi mulinetele şi trusa de cârlige, apucându-se de legat monturi.
După abilitatea degetelor ar putea fi suspectat că în tinereţe a cochetat cu pianul sau cu ghergheful, dar tot el ne scoate din reverie: „Toată viaţa am controlat poliţişti”. Confesiunea se opreşte aici şi conversaţia se mută spre duelul nesfârşit, în ale pescuitului la crap, cu domnul Mircea. 17,2 kilograme au însumat cei doi crapi prinşi de domnul Mircea.
ÎN ZORI. Domnul Mircea şi maşinăria sa fermecată
Foto: Robert Grigore
NESIMŢIRE
Atentat la linişte
În weekend, apele Braţului Sfântu- Gheorghe sunt brăzdate de şalupele cu propulsie puternică şi muzică din toate difuzoarele, tulburând liniştea berzelor şi punând la încercare răbdarea pescarilor înşiraţi pe maluri. Bucureştenii fugiţi din tumultul Capitalei au impresia că duduile cu decoltee de plastic şi băieţii cu decapotabile au lăsat cafenelele din Piaţa Dorobanţi pentru a necheza fără oprelişti în Deltă. În definitiv, o altă formă de agresiune la măreţia Deltei, pe lângă sticle şi ambalaje aruncate în apă.
Recomandările noastre
