Dacă însăși Marea Britanie l-a băgat în seamă pe fiul Scorniceștiului, lesne de închipuit la ce contorsiuni s-au putut deda vesticii în fața Chinei comuniste.

L-a primit ea, regina Angliei, pe Ceaușescu și l-a plimbat, cu tot cu savantă, în caleașcă, prin centrul Londrei. Că unde-s interese și iese profit nu mai încap fleacuri ca dictatură, drepturile omului și alte efemeride.

Casa de Windsor a consimțit să-i puna în dreapta sa, cu protocol de grad zero, pe tartorii României iar episodul va rămâne în marele atlas al ipocriziei occidentale. Și ce era România pe lângă China? Ceva, undeva, pe hartă.

Dacă însăși Marea Britanie l-a băgat în seamă pe N. Ceaușescu, lesne de închipuit la ce contorsiuni s-au putut deda vesticii în fața Chinei comuniste, după ce fostul lider de la Beijing, Deng Xiaoping, a rostit formula magică : „Nu contează ce culoare are pisica. Important este să prindă şoareci”.

După apariția actualei pandemii, Occidentul a descoperit cu uimire că ea nu ține seama de granițe și nici nu face ură de rasă. Dacă rămânea acolo, în China, pagubă-n ciuperci, nu?

Numai că, brusc și pe nesimțite, moartea s-a strecurat și în clubul bogaților. Marea Britanie, că tot vorbeam de ea, și SUA (ambele cu tradiții în cluburi) s-au trezit acum cu un număr de morți ce pare desprins din statistici de război.

Greu de acceptat că, după apariția virusului în China, nu s-au aflat minți lucide care să avertizeze că noua chinezărie nu va rămâne doar în piața Tiananmen.

Mai mult, scurgeri în presa occidentală arată că serviciile de informații au lansat semnale de alarmă dar puternicii lumii s-au uitat în altă parte.

Ca să împace și capra și puiul Shanghai, Occidentul a considerat întâi mai important să dea o denumire corectă a pandemiei: Covid-19.

Să elimine astfel orice conotație cu China, de unde a provenit. O premieră. Și în condițiile în care, în trecut, și alte pandemii au plecat tot din China.

Faza a doua a fost corolarul corectitudinii politice. Cei pentru care China a devenit nefrecventabilă (nu marile corporații, Doamne ferește!) au fost avertizați, într-un stil destul de sovietic, că se fac vinovați de propagarea sentimentelor „anti-asiatice”. Și, la o adică, chestia poate deveni penală. Pe când și un memorial al martirilor Partidului Comunist Chinez?

Teoretic, la Washington, Paris sau Londra, raportul mondial pentru 2020 al Human Rights Watch, având ca titlu „Amenințarea globală a Chinei pentru drepturile omului”, a fost citit. Cel mai probabil cu un smartphone Apple „Made in China” pe birou.

Pentru că, la ora actuală, China se bucură de un statut de imunitate pe scena internațională. Cu mici excepții, nimeni nu denunță oficial statul polițienesc Orwellian pus în practică de Partidul Comunist Chinez. Departe de a fi marginalizați, emisarilor Chinei li se pune covorul roșu.

Mai rău, asistăm la o veritabilă competiție între state pentru a intra în grațiile Chinei. Cu atât temenelele sunt mai adânci, cu atât ele sunt răsplătite de contracte mai bănoase.