EVZ vă prezintă povestea Valericăi, cea mai experimentată săritoare cu paraşuta din România. Când declanşatorul nu mai funcţionează, în aer se aud vocile îngerilor.
Valerica Popescu „se dă“ cu paraş uta de peste 35 de ani şi nu vrea să iasă prea curând la pensie. Experienţa sa de peste 5.100 de salturi i-a permis să devină Comandantul Detaşamentului de Paraşutism din cadrul Aeroclubului Român. „Am început acest sport în 1972, fără să ştiu ce înseamnă frica. Abia de la a cincea săritură am realizat că sunt într-un avion, la 1.000 de metri altitudine, cu uşa deschisă şi că sar în gol“, povesteşte femeia. Viaţa ei din buza avioanelor nu a fost doar zbor lin, de pescăruş. Câteodată, paraş uta nu se mai deschide. Momentul cel mai greu a fost în timpul unui salt demonstrativ, cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999. „Am tras declanşatorul şi nimic! Am intrat în panică. Poate de teamă, poate din cauza întunericului, în că- dere, mi-am auzit foarte clar numele strigat de mama, care murise de ani buni... De atunci, nu mai am niciun dubiu: există Dumnezeu! El mi-a deschis paraşuta. Altfel…“.
Sare la ocazii
Valerica Popescu a intrat în Cartea Recordurilor la Revelionul dintre 2000 şi 2001, pentru cel mai lung zbor: unul care a început în mileniul doi şi s-a terminat în mileniul trei: „Singura mea grijă a fost să nu-mi ia foc paraşuta de la artificii“. Echipa de săritori pe care o coordonează (în care se află şi fiul ei, Florin Popescu) zboară la mai multe genuri de evenimente. Cei care vor o nuntă specială pot aranja ca un paraşutist să aducă verighetele de la câteva mii de metri altitudine. „Preţul total pentru o astfel de reprezentaţie ajunge la 1.000 de euro, însă cea mai mare parte se duce pe combustibilul avionului“, povesteşte Florin Popescu (26 de ani).
Evadarea: din Ferentari spre cer
Florin Popescu e un om obişnuit. Cine îl vede în tramvaiul 32, mergând spre casă, în Ferentari, nu intuieşte că Florin priveşte aproape în fiecare zi oraşul aşa cum noi, toţi ceilalţi, l-am văzut doar pe Google Earth. Senzaţiile? „Mai ciudat e în primele trei-patru secunde, când paraşuta nu e încă deschisă. Atunci sunt ca o pisică, încerc să mă agăţ de ceva, după care se deschide cupola de fâş şi e frumos. Aud doar aerul care vâjâie pe la urechi şi, câteodată, văd crestele munţilor. În schimb, îmi e frică atunci când mă uit în jos de la etajul 10. Detaliile sunt mult prea clare“, încheie Florin Popescu.
PREŢURI
O paraşută, cât un Logan
Pentru a putea sări cu paraşuta, doritorii trebuie să facă un set de analize medicale: la inimă, ochi şi urechi. Este un sport în care nu există conceptul de dublă greşeală. Dacă un sportiv „dă de pământ“, cum spun cu umor negru paraşutiştii, atunci mai mulţi oameni sunt pasibili de închisoare: instructorul din avion, intructorul de la sol şi comandantul aerodromului unde respectivul era înscris. Regulile sunt stricte. Aventurierii care încearcă improvizaţii sunt excluşi pe loc. Tarifele pentru cursuri nu sunt exagerat de mari. Tinerii sub 21 de ani nu trebuie să plătească decât o taxă de 150 de lei pe an. Cei care trec de 21 de ani sunt nevoiţi să achite în jur de 400 de euro pentru 25 de sărituri. Doritori sunt destui: în ultimul an s-au înscris mai multe persoane decât pot să suporte aerodromurile din marile oraşe ale României. Cei care devin profesionişti sunt angajaţi la Aeroclubul Român şi sunt finanţaţi de Ministerul Transporturilor. Altfel, ar fi greu ca acest sport să mai trăiască, în condiţiile în care un echipament complet şi o paraşută costă cam cât o Dacie Logan, adică peste 6.000 de euro.
Recomandările noastre
