Se căsătorește cu o creștină și duce o viață tihnită, în bogăție, fiind prețuit și îndrăgit de împăratul Izdegherd, care îl numește mâna sa dreaptă.

Deși creștin, prietenia sa cu împăratul Izdegherd îl face să aducă jertfe zeilor.

O scrisoare de la mama și de la soția sa, care îl mustră pentru apostazie, îl aduce în fire: cade înaintea lui Dumnezeu și printr-o rugăciune zguduitoare promite să petreacă toată viața în pocăință pentru a fi iertat.

Iar Dumnezeu nu întârzie să-i răspundă, deschizându-i calea muceniciei. Și încă una cutremurătoare. Una dintre cele mai cumplite mucenicii care s-au văzut vreodată.

Mărturisind că este creștin, Iacob este condamnat la moarte în chinuri groaznice: i se taie pe rând degetele de la mâini și picioare, palmele, tălpile, antebrațele, gambele, brațele și coapsele.

După fiecare lovitură a securii, El înalță o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu.

Soția sa îi stă alături, îmbărbătându- l.

La final i se taie capul.