Cea de-a XX-a ediţie a Festivalului George Enescu reuneşte, la Bucureşti, cei mai talentaţi muzicieni ai momentului şi orchestre renumite din Europa.
În această seară, de la ora 19.30, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, dirijorul italian Antonio Pappano, alături de Orchestra Della'Accademia Nazionale di Santa Cecilia, şi pianista Hélène Grimaud vor reda spectatorilor emoţia şi tensiunea a două lucrări excepţionale, "Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în re minor op. 15", de Brahms, iar în cea de-a doua parte a spectacolului - "Simfonia nr. 6 în si minor «Patetica» op. 74", de Ceaikovski. Zeci de muzicieni, români şi străini, iubitori ai operei lui Enescu, au răspuns invitaţiei de a participa la cea de-a XX-a ediţie a Festivalului George Enescu. Evenimentul, care a debutat pe 1 septembrie, se apropie de final. Cu toate acestea, surprizele pentru public continuă până în ultima zi a festivalului, respectiv pe 25 septembrie. Un muzician care "mârâie" la pian Spectacolul din această seară, de la Sala Palatului, o aduce în România pe Hélène Grimaud, o pianistă franceză al cărui talent i-a permis să împartă scena cu cele mai importante orchestre ale lumii. O mare iubitoare de muzică clasică, Hélène Grimaud, în vârstă de 42 de ani, mai are o pasiune neobişnuită: lupii. Fascinaţia pentru aceste animale sălbatice a determinat-o să scrie o carte, "Living with wolves", şi să înfiinţeze un ONG care luptă pentru drepturile lupilor şi pentru conservarea habitatului natural. Timpul pianistei se împarte între cariera muzicală şi Wolf Conservation Center, organizaţia fondată în Elveţia, unde creşte şi studiază lupii. Dacă veţi merge în această seară la concertul de la Sala Palatului, să o urmăriţi cu atenţie pe celebra pianistă: veţi observa că, în timpul recitalului, are obiceiul să "mârâie" la claviatură.
<iframe width="620" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/oHGk7hRyycg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Cât despre orchestra alături de care Hélène Grimaud va interpreta lucrări de Brahms şi Ceaikovski, Orchestra Della'Accademia Nazionale di Santa Cecilia, şi aceasta are o poveste. A fost prima orchestră din Italia care s-a dedicat, în exclusivitate, repertoriului simfonic şi a promovat, în cele aproximativ 15.000 de concerte, desfăşurate din 1908 şi până astăzi, lucrările celor mai importanţi muzicieni ai secolului XX. În aproape un secol de activitate, orchestra a fost dirijată de artişti renumiţi, ca Debussy, Strauss, Stravinsky sau Toscanini, iar acum, muzicienii care au fost aleşi să facă parte din Orchestra Della'Accademia Nazionale di Santa Cecilia oferă spectacole extraordinare sub bagheta dirijorului italian Antonio Pappano.
<iframe width="620" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/O23tQPJ9ZbY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Mâine seară, aceeşi orchestră, dar cu rusul Denis Matsuev la pian, va susţine un program din care fac parte lucrări ale lui Enescu (Simfonia de cameră op. 33), Rachmaninov (Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în do minor op. 18) şi Rimsky-Korsakov (Suita simfonică Sheherezade op. 35). Cele două concerte ale Orchestrei Della'Accademia Nazionale di Santa Cecilia sunt sponsorizate de compania Enel. Denis Matsuev, care provine dintr-o familie pianişti, a câştigat, în 1998, la vârsta de 23 de ani, Competiţia Internaţională Ceaikovski. Reuşita l-a propulsat pe marile scene ale lumii. Pasiunea pentru un alt gen muzical l-a transformat pe Matsuev în primul pianist care a susţinut un concert de jazz la Conservatorul din Moscova. Mâine seară, de la ora 19.30, tot pe scena Sălii Palatului, Denis Matsuev deschide programul cu o lucrare semnată de George Enescu. <iframe width="620" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/W0IxnIzuwr8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> DESTIN Enescu, mândru de graiul moldovenesc Maestrul a fost la un pas să devină matematician. "Numai întâmplarea m-a făcut muzician", mărturisea Enescu unor apropiaţi. "În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor". Violonistul George Enescu nu obişnuia să exerseze, aşa cum fac alţi muzicieni, ore întregi, în fiecare zi. Exerciţiile lui erau repetiţiile cu orchestra. Chiar dacă a trăit mare parte a vieţii în străinătate, nu a renunţat la accentul moldovenesc, de care era mândru. "Această poveste începe acolo, pe plaiurile moldovene şi se sfârşeşte aici, în inima Parisului", spunea Enescu cu câţiva ani înainte de a muri.
Ne puteți urmări și pe Google News
- Care sunt câştigătorii concursului "EVZ şi Enel te trimit la Festivalul George Enescu"
Recomandările noastre
