Nicolae Manolescu:"Dispărut recent de pe scena vieţii, nu şi din istoria jocului pe 64 de pătrate (şi exact la 64 de ani, cât se poate de simbolic!), ce lasă în urmă Bobby Fischer?"
Dispărut recent de pe scena vieţii, nu şi din istoria jocului pe 64 de pătrate (şi exact la 64 de ani, cât se poate de simbolic!), ce lasă în urmă Bobby Fischer?
În primul rând, o emulaţie niciodată cunoscută înainte: numărul de turnee şi de jucători de şah, ca şi cuantumul premiilor (două milioane de euro pentru învingătorul meciului din acest an pentru titlul mondial dintre Anand şi Kramnik) întrece cu mult tot ce se putea fie şi numai închipui în anii ’70, când Fischer obliga Federaţia Internaţională de Şah (FIDE) să-şi schimbe radical atitudinea. Deşi deloc neglijabil rolul lui Kasparov în deceniul următor, meritul pionieratului rămâne în posesia morală a lui Fischer. Reunificarea titlului mondial a încheiat de curând cea mai ciudată epocă din istoria şahului: pe cât de divizată şi de contradictorie sub raport instituţional, pe atât de viguroasă în materie de talente excepţionale răspândite pe toate continentele.
În al doilea rând, o coborâre vertiginoasă a vârstei la care şahiştii devin mari maeştri şi ating un ELO (coeficientul care fixează locul în clasament) de 2700 la bărbaţi, respectiv de 2600 la femei. Dacă privim lista participanţilor la turneele din 2007 de Mare Şlem, ca să recurg la un termen din tenis, numai cu greutate recunoaştem numele unor şahişti care contau acum un deceniu sau două. Excepţii: Korcinoi (excepţia excepţiilor, la 76 de ani), Beliavski, Kamski, Ivanciuc, Maia Ciburdanidze (la 46), Pia Cramling sau Judith Polgar. În rest, jucători în jur de 20 de ani (cu 5 jucători în TOP 100, din care unul avea titlul MMI la 13 ani şi 10 luni, şi cu o medie de vârstă de 22 de ani, China, aflată acum pe locul 5 în lume la bărbaţi, are toate şansele să urce în anii viitori) sau şi mai puţin (noul campion al Italiei are 15 ani, al 13-lea jucător mondial e încă junior, primele două clasate în campionatul feminin al Rusiei au 22, respectiv 16 ani). Şi dacă ELO 2812 cu care figura încă acum un an Kasparov n-a fost atins după radierea de pe listă a rusului, Anand avea 2801 în toamnă şi e acum, la egalitate cu rivalul lui, Kramnik, cu 2799. În Top 25 nu e decât un singur şahist sub 2700, iar în Top 100 niciunul sub 2600. La femei, Judith Polgar continuă să fie prima cu un ELO... masculin: 2717. Polgar joacă exclusiv în competiţii masculine, ca şi suedeza Pia Cramling, care nu s-a luptat niciodată pentru titlul mondial la femei. Deţinătoarea actuală a titlului e chinezoaica Xu Yuhua, doar cu al zecelea ELO, din cauza întreruperii competiţiilor în 2007, când a născut. Înaintea ei în Top 10, alte trei compatrioate, la care trebuie adăugată Chen, tot chinezoaică, dar care joacă pentru Qatar. O rusoaică (una singură!), o indiancă şi o franţuzoaică (doar Maestră Internaţională... adică foarte tânără!) completează tabloul.
P.S. Între sutele de nume din turnee şi clasamente, unul singur al unui român, cândva o mare promisiune, M. Marin, locul 9, penultimul la Reggio Emilia, turneu de categoria 16 în 2007, în care a câştigat o partidă, a remizat cinci şi a pierdut trei. Pentru o eventuală explicaţie a decăderii şahului în ţara lui Florin Gheorghiu, a lui Victor Ciocâltea, a Alexandrei Nicolau, a Elisabetei Polihroniade şi a Margaretei Mureşan, îmi trimit cititorii la articolele din săptămânile trecute.
Recomandările noastre
