Cum vii spre Sadova dinspre Craiova, la vreo 40 de kilometri, pe mâna stângă, se face un drum. Ești în Dolj, patria lubenițelor și a scandalurilor electorale. Mai muști din praz de două ori și ajungi în Mîrșani. Mîrșani e o degenerare lingvistică, sub timpuri, a cuvântului „mârzani”. Zice-se că așa-și spuneau locuitorii pe-aici, prin circa secolul XVI. Căpetenia lor – Mârza – era în oastea Banului Craiovei, cunoscut și sub numele de Mihai Viteazu în manualele de istorie. Cinci mii de oameni trăiesc în Mîrșani. Unii ar putea să fie urmașii lui Gogea Mitu, „Goliat de România”, unul dintre eroii uitați ai patriei noastre. Gogea Mitu, în mod năprasnic scos din analele sportului, a fost cel mai înalt boxer din lume. Sau cel mai bătăuș acromegal de la biblicul filistin încoace. Mitu Gogea, de fapt Goagă, 183 kilograme, doi metri pa’ș’patru, bătăuș de clasă sătească,  vorbesc babele pe la porți că a fost primul despre care s-a zis că e „Gogeamite găliganu’!”. Vezi, Doamne, de la numele lui s-ar trage vorba de-o tot rula, pe limbă lui moldovenească, Nică a lui Ștefan a Petrii. Doar că Nică a zis-o primul, cam cu o jumătate de secol înainte. Deci, nu prea se probează.

Tot din Mîrșani s-a ridicat și Iulică Nicu. Iulică e expert în cartofi. Când, acum două luni, au venit niște coreeni să-i convingă pe dăbulenii din Dăbuleni să schimbe pepenele pe barabule, cel puțin la fel de dulci, nea’ Nicu a fost sceptic. În timp ce invitații de vază băteau palma cu autoritățile să doneze un „solar performant” localității, 8.000 de Euro – valoare adăugată, fermierul Iulică obsesiona că, în România, piața de desfacere pentru „patata dulce” e redusă. Spre deosebire de bostanii zemoși.

Cum și-a făcut-o primarul cu mâna altuia, pe limba sa

Mîrșani, din Dolj, România, este centrul momentan al unui nou Sexgate. Doar că nu se joacă Othello pe scena „Fierbinților”. Primarul comunei, Constantin Ghencioiu, a fost acuzat de fostul lui consilier, Costel Turlea, că-l obliga la favoruri sexuale manuale. Că doar, vorba „abuzatului”, era mâna sa dreaptă… Sunt născuți în același an bătrânii sexagenari – 1948. În anul nașterii lor s-au organizat primele alegeri legislative în Republica Populară România. „Votați Soarele!” – strigau sloganurile. Și cu floarea soarelui s-au ales. Mîrșani s-a înscris, în comunism, în linia de partid, și a continuat să țină același marcaj rutier și după ‘89.

Costel Turlea are mâinile bătătorite de muncă și de trasul pirului de pe ogor. Dar – din declarațiile recent date pentru reporterii Evenimentul Zilei, mai e un motiv de bătătură. Un motiv până de curând secret. Un secret murdar. Pensionarul susține că primarul l-a tot presat, de-a lungul multiplelor mandate, să-i frece moșorul. Și nu cu două degete, insistă moșul. Vorba aceea, îi dai omului o falangă și-ți ia toată mâna! Toată mâna i-ar fi cerut-o camaradul, și pentru minute prelungite. E un atac, atacatorul un nebun, se apără Ghencioiu, musiu Turlea trage clopotele: „Poate să spună orice, nu ne putem pune în fața naturii”. Sexagenarul s-ar răzbuna, astfel, pentru faptul că, după ani prelungi de…consiliere, s-a trezit abandonat de Sistemul care mai întâi l-a prăsit și apoi l-a scos anticipat la pensie.

Onan și oltean

Costel Turlea intuiește bine sămânța care aprinde imaginația poporanilor. Dă-i românului pâine! Dă-i sex! Dă-i scandal! E o zi ca oricare alta și un alt basorelief banal al bancului cu ciobanul care, după ce trage pe nas niște mătase de porumb învelită în hârtie de tabloid, își freacă bărbătește netrebnicul ștromelag, omoară o gărgăriță ce i se urcă pe cracul pantalonilor, cu prohabul desfăcut satisfăcător și conchide, satisfăcut de palpitanta sa existență rurală: „Ce viață duc… Droguri, sex, crimă!”. Dar așa o fi și la Mîrșani?

Observatorul mărginaș va ridica o sprânceană, căci dintre toate sudalmele pe care le-ar putea isca o minte născută din rural, în rural și cu ruralu-n creier, de departe cea mai „profundă” este acuzația de labagism. Oltenia – în paranteză fie spus – e depozitara unora dintre cele mai frumoase mituri păgâne care au rezistat prespălării apostolice aduse de biserică. Încă mai cred oamenii în strigoi, în duhuri și în proprietățile marcante ale țărușului înfipt în piept. Dacă vrei să distrugi reputația unui concitadin, tot ce trebuie să faci e să ridici suspiciunea că e neam din neamul lui Onan. Cu o mână de ajutor de la prietenii lui. Suficient să pronunți vrăjmașele cuvinte și fandacsia e gata. Zice-se prin anumite cărți – Jung îți vine repede în memorie – că imaginația sexual-creativă a omului este obligatoriu androgină și că trimite la schema primitivă a gândirii umane în care parte a ritualului masculin de transformare, de la copil la bărbat, presupune inițierea reciprocă în arta „frecației”. Se poate presupune, așadar, că imprecațiile lui moș Turlea despre primarul Ghencioiu își trag seva dintr-o mitologie proto-creștină.

Minoritatea sexuală a țăranilor români

Necazul e că trăim în România și asta ne ocupă tot spațiul. Mârșav, mîrșovenesc, cochetăm cu sedila în timp ce ponegrim minoritățile sexuale. N-ar trebui să fie o sursă hilariantă de indignare relația bătrânească, frumoasă pe undeva în naivitatea ei, între doi săteni pe plaiuri carpatine. Și, după ce-ai mai ostoit din râs, cuvine-se un dram de melancolie. Nu de alta, dar vernacularul poveștilor de alcov psihiatric cuprinde nuvele cu personaje de la sat, rămase veșnic anonime, care s-au născut „altfel” și au trăit pidosnic, au trăit în micile lor galaxii rurale, în timp ce continuau să fie oșteni de vază ai comunei ortodoxe.

Puțin probabil că, din spatele ușilor închise ale primăriei, vom afla vreodată adevărul privind odiseea amoroasă a lui Turlea, fie ea – ca o fabulă homerică autentică – ancorată în sămânță (sic!) de adevăr or ba. Între timp, continuă viața în Mîrșani. Nu doar pe Strada Principală. Pe câmp, la ceasul dimineții, săteanul smulge pirul. Și vrejul poveștii continuă, continuă….

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru

Te-ar putea interesa și: