Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, care a fost episcopul Calcedonului, a intrat de tânăr în viaţa monahală.
A păstorit creştinii din Calcedon în anii 726-775, dovedindu-se un bun păstor şi plin de osârdie în sporirea dreptei credinţe.
Din agoniseala muncii sale a miluit pe cei săraci, a hrănit pe cei flămânzi, a îmbrăcat pe cei goi şi a primit pe cei străini.
De asemenea, Sfântul Nichita s-a arătat apărător văduvelor, tată orfanilor şi celor nenorociţi mângâietor, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.
A fost un aprig apărător al credinţei statornicite de Sfinţii Părinţi în timpul iconoclasmului, mărturisind pretutindeni că icoanele sunt vrednice de cinstire.
Pentru curajul său a suferit amărăciunea exilului, fiind o pildă până în ziua de astăzi că Adevărul trebuie mărturisit cu orice preț.
După multe suferinţe şi chinuri, Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul s-a retras într-o mănăstire din Palestina, unde s-a mutat în pace la Domnul.