Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Nasoală, scurtă, dar liberă și fără bugetari
VIDEO

Nasoală, scurtă, dar liberă și fără bugetari

Este o prejudecată larg răspîndită că la stat sînt foarte mulți angajați.

Ea este întîlnită îndeosebi în rîndul persoanelor cu o agendă politică bine definită, care folosesc acest discurs pe post de propagandă anti-stat, pentru a obține un cîștig retoric, de cele mai multe ori electoral.

Însă această gîndire e foarte des prezentă și în rîndul persoanelor bine intenționate, care nu au nici un cîștig din a vehicula acest stereotip. Cu excepția celui emoțional, evident. A inflamării virtuoase. A indignării și resentimentului la adresa behemotului administrativ.

Chiar zilele trecute, cînd eram la schi, am avut o discuție pe această temă. Cu un prieten altminteri cît se poate de bine mobilat intelectual și de bună credință, dar care era ferm convins că la stat lucrează jumătate din forța de muncă ocupată a României.

Evident că această informație o transmitea cu o puternică emoție. Evident că emoția era puternic negativă. Mama lor de bugetari, cum sug ei sîngele poporului. Cum nu sînt ei buni de nimic. Cum cheltuie banii produși cu atîta sudoare de către privații exploatați de către birocrația nemiloasă.

Îi fulgerau ochii de furie cînd discutam acest subiect. Auzi tu, jumătate! Din cauza lor nu merge țara cum trebuie. Nu o spunea, dar concluzia era clară: ar trebui să scăpăm de ei, să-i dăm afară.

Știind cifrele, am încercat să-l conving că nu e așa. Știți voi: sociolog, cifre, grafice, procente, statistici… Evident că n-am avut nici o șansă. S-a uitat la mine cu ochii mijiți, ușor bănuitori. Mă, tu ții cu nasoii ăia, mă…

Nu, bre. Nu țin cu ei. Doar nu-mi plac stereotipurile vehiculate în mod vehement.

Da, așa e. Birocrație. Da, așa e. Relația dintre întreprinzători și stat nu este una fericită. Da, așa este. Există multe alte state unde birocrația necesară întemeierii și funcționării unei firme este mult mai simplă și mai prietenoasă.

Însă în rest, nimic adevărat. Un falș de proporții monumentale. Să vă dau cifre.

La stat lucrează ceva sub 1,3 milioane de români. Cifra mai exactă, în jur de 1,260,000.

Dintre aceștia, cei mai mulți sînt în sistemul de educație. Aproape 350 de mii. Următorii pe listă, cei din sistemul de sănătate. Aproape 250 de mii.

Laolaltă, cei din educație și sănătate reprezintă aproape jumătate (47%) din totalul celor angajați la stat.

Mai avem 125 mii la Interne, polițiști, jandarmi, milițieni, ce-or fi ei pe-acolo. La armată încă 75 mii.

În total, aproape două treimi (63%) dintre angajații la stat fac parte din aceste patru categorii profesionale, profesori, medici, milițieni, militari. Pe care zău nu știu dacă chiar vreți să le concediați așa de repede, să scăpați de aceste “lipitori neproductive”, oricît de împotriva statului ați fi voi în ideologia voastră.

Evident că, implicit, toată furia și resentimentul celor care vociferează împotriva “bugetarilor inutili” este de fapt la adresa celor din afara acestor patru categorii profesionale: profesori, medici, polițiști, militari.

E vorba despre “adevărații” bugetari, ăia inutili și nasoi care sug sîngele poporului. Adică cei din administrația centrală și locală. Administrația centrală, adică toate nasoalele alea de ministere și de deconcentrate și ce-or mai fi pe-acolo, niște nasoi inutili: parlament, tot soiul de instituții (e o listă întreagă pe site-ul Ministerului de Finanțe, vezi link la sfîrșit).

Dar la fel de mare e furia și împotriva “inutililor” din administrația locală. Nasoii ăia de primitivi de la primăriile de la sat, care nu fac nimic, doar sînt niște asistați sociali mascați, mai rău încurcă lucrurile.

Nu, stați liniștiți, nu așa gîndesc eu. Doar vehiculez atributele negative asociate de regulă în respectivul stereotip resentimentar la adresa “nasoilor de la stat”.

În administrația centrală, dacă dăm la o parte profesori, medici, polițiști și militari, rămîn 140 de mii propriu-zis în administrația centrală, 315 mii în administrația locală și încă un reziduu de 15 de mii în deconcentrate (“Instituții finanțate integral din venituri proprii”).

În total, 470 de mii, adică un pic peste o treime (37%) din toți cei angajați la stat.

Deci nici pe departe hoardele de milioane inutile pe care prietenul meu liberal și antreprenor și degrabă iubitor de stat minimal credea că există, să îi dea afară pe toți, mama lor de balast otrăvit.

Mai mult de-atît. Cei de la stat nu sînt nici pe departe jumătate din totalul forței de muncă ocupate din România, cum clama cu indignare prietenul meu supărat pe bugetari, în seara aia cînd beam un pahar de whisky imperialist și discutam politică.

În total, în țara noastră sînt aproape 8,2 milioane de români care fac parte din populația activă. Adică nici prea tineri, nici prea bătrîni, și care vor să muncească.

8,2 milioane care muncesc sau vor să muncească. Atîția rămîn din toți cei 19 milioane cîți sîntem în momentul de față, dacă dăm la o parte tot ce nu produce în mod formal plus-valoare. Adică prea tinerii, prea bătrînii, cei care nu pot sau nu vor. Elevii, studenții, casnicele, pensionarii, asistații sociali (altă poveste, alt mare stereotip otrăvit la adresa lor, că ar fi prea mulți).

Din ăștia 8,2, jumătate de milion sînt șomeri. Adică ar vrea să muncească, dar nu găsesc. Rămîn deci 7,7 milioane de români populație ocupată (ăsta e termenul formal).

Buuun. Din ăștia 7,7, tocmai am discutat pînă acum că aproape 1,3 milioane lucrează la stat. Deci priviți cifrele, ca să înțelegeți. 7,7 cu totul. Doar 1,3 milioane la stat. Unde sînt restul? Restul de 6,4 milioane de români ce fac?

Simplu. Ce să facă? Lucrează la privat. Ce procent reprezintă cei care lucrează la stat din total? Doar 17%.

Repet: doar 17%. Nu jumătate. Doar 17%. Nici măcar o cincime.

Dintre care ăștia 17%, oricum, cei mai mulți, adică două treimi, sînt “bugetari buni”. De-ăia despre care chiar și cel mai încrîncenat libertarian consideră, totuși, că fac ceva util, pozitiv pe lumea asta: profesori, medici, polițiști, militari.

Sau cumva nu vă place nici de ăștia? Nici ăștia nu sînt buni pe ștatul de plată al statului?

Vreți să scăpați de profesorii de la stat? Vreți învățămînt totalmente privat? Ce-o să vă mai placă… Ce avem noi acum discrepanțe de egalitate de șanse între cei săraci și cei bogați, între urban și rural. Să vezi atunci.

Vreți spitale private? Doar private? Ce-o să vă mai placă… Uitați-vă la sistemele sanitare din Statele Unite sau din Anglia, să vedeți ce bine e acolo. Ai bani, trăiești. N-ai bani, mori. O societate foarte foarte eficientă, dar care convertește totul în bani. Inclusiv viețile umane. Sînt sigur că vă doriți o asemenea societate, cripto-fasciștii mei tefeliști.

Același lucru despre polițiști. Vreți o societate fără instituții de ordine publică? Vreți să privatizați poliția? Excelent. Au mai fost vremuri de-astea. Se numesc Evul Mediu. O să vă placă.

Stai, că n-am terminat. Vreți o țară fără militari? Excelent. Tocmai aveți un război la granițe. Tocmai vă miorlăiți de frica rușilor care o să ne invadeze. Haide, libertarienii mei, dați militarii afară. Și faceți voi armate private. De-abia aștept să vă văd cum vă descurcați.

Stereotipul și furia la adresa bugetarilor sînt imense. Toți rostogolesc ochii în cap indignați. Există trei mari stereotipuri vi s-au înfipt în cap mai rău ca vîrful de săgeată.

În primul rînd, cel deja discutat. Bugetarii sînt prea mulți. Fals.

Sînt multe alte țări care au mai mulți angajați la stat decît noi. Franța, bunăoară. 21% din forța de muncă. Ce țară groaznică, Franța asta. Stați așa, căci Franța nu e nici pe departe cea mai bugetofilă. Stați să vedeți țările nordice, alea de le considerați voi modele de perfecțiune administrativă, fasciștii mei criptici.

Stați să vedeți Suedia. Aproape 30%. Danemarca și Finlanda. La fel. Țările baltice. Dar și Croația. România este pur și simplu în media europeană, doar la jumătate din ponderea bugetarilor din țările nordice. Vezi link la sfîrșitul articolului.

În al doilea rînd, alt subiect despre care faceți în mod periodic spume la gură. Salariile la stat sînt mai mari decît cele de la privat. Fals.

Dacă ții cont de structura de educație, căci la stat sînt angajați îndeosebi oameni cu studii superioare, veți vedea că e o temă falsă. Salariile sînt mai mari pentru că posturile de la stat necesită calificare superioară. Sînt ocupații non-manuale, specifice sectorului terțiar, cel al serviciilor. Profesori? Medici? Ce-ați vrea să aibă? Școala profesională? Păi nu urlați voi după servicii publice de calitate?

Vai de capul vostru, nu știți să trageți niște concluzii elementare. E ca și cum v-ați jeli că salariile într-o fabrică de microprocesoare sînt mai mari decît salariile la o gogoșerie. Evident că sînt. Ar fi și culmea să nu fie.

Nu în ultimul rînd, furia voastră la adresa celor amărîți. Asistații sociali sînt prea mulți. Fals. Oribil de fals. Cel mai fals.

Avem unul din cele mai mici procente de asistați sociali din Uniunea Europeană. Dar voi, în indignarea voastră cripto-fascistă, ați vrea să scăpați de toți oamenii inutili de pe lumea asta. Au încercat și alții. Au făcut-o chiar și în mod industrial. S-a numit Auschwitz-Birkenau respectivul proiect de eficientizare socială.

Peste tot, numai stereotipuri care vă permează gîndrea. Nu contează că vi se spune că, de fapt, nu e așa. Voi, nu și nu. Nu puteți accepta realitatea, căci contravine furiei și otrăvii care v-au fost inoculate cu picătura în scopuri electorale.

Aveți în cap numai propagandă și slogane și otravă. Ați fost îndoctrinați întru ură și întru proto-fascism. V-a întărîtat Băsescu în asemenea hal încît nu mai știți să mai vedeți realitatea de fantasma furioasă.

Știți ceva? Eu zic să fiți consecvenți ideilor voastre. Dacă tot credeți în astfel de idei mărețe, că statul nu e bun și că trebuie să scăpați de bugetari, eu zic să vă puneți ideologia în aplicare. Eu zic să plecați într-o țară unde sînt puțini bugetari. Prin Africa, de exemplu, că pe-acolo încă mai sînt astfel de cazuri.

Și să vă angajați profesorii voștri privați. Medicii voștri privați. Trupele voastre de protecție privată. Și să vă pregătiți să trăiți o viață fericită, medievală. Adică nașpa, scurtă și nasoală.

Căci asta e definiția vieții libere, a stării naturale de dinainte de behemotul de stat. Ne-a învățat Hobbes, cu sute de ani în urmă. Nasty, brutish and short. Adică nasoală, brutală și scurtă.

Hai, băgați un experiment social și trăiți-vă fantasma băsesciană. O să vă placă.

Ghinion.

 

* * *

 

Surse

Numărul de angajați la stat în România: https://mfinante.gov.ro/domenii/bugetul-de-stat/numar-salariati-bugetari

https://www.economica.net/cati-bugetari-sunt-angajati-in-institutiile-si-autoritatile-publice-date-mfp-iunie-2022_606082.html

Total populație România, Recensămînt 2022, defalcat pe categorii de ocupație: https://economedia.ro/recensamant-2022-populatia-activa-a-scazut-cu-un-milion-de-persoane-aproape-11-milioane-de-romani-reprezinta-populatie-inactiva.html

Ponderea angajaților la stat în Uniunea Europeană: https://ec.europa.eu/eurostat/cache/digpub/european_economy/bloc-4d.html?lang=en

Ponderea cheltuielilor pentru asistența socială în Uniunea Europeană: https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/spr_rec_sumt/default/table?lang=en

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Social_protection_statistics_-_social_benefits