Azi am asistat cu emotie la nunta unei prietene cu un barbat cu care se potriveste foarte bine.
Se iubesc de mult timp, dar nu s-au grabit cu mariajul, mereu aveau alte prioritati. Fara sa vreau m-a dus gandul la altcineva, care isi umbreste singura existenta cu cereri repetate pentru o cat mai grabita casatorie cu iubitul ei.
Exista o diferenta imensa intre a dori un lucru si a avea nevoie de el. Dorinta este insotita de pace. Nevoia implinirii ei e insotita de revendicare. Aspiratia si cererea sunt lucruri diferite, poti avea dorinte intense si fara sa pretinzi realizarea lor.
E frumos cand ajungi la echilibrul de a dori cu putere si a lasa, apoi, dorinta sa pluteasca pe oceanul vietii. Atunci cand, flexibila, nu te impotrivesti rezolvarilor care iti ies in cale. Vrei neaparat o fetita, dar te alegi cu un baietel. Daca nu te gandesti ca ai fi putut sa nu primesti deloc acest dar, poti avea impulsul sa te revolti. Insa ce altceva castigi, in afara de frustrare?
Invata sa multumesti pentru tot ce primesti si mergi mai departe. Invata sa iti doresti orice, dar sa nu fii atasata de rezultat si nici dependenta de faptul ca primesti sau nu ceea ce vrei.
Sa iti doresti ceva cu tarie, sa actionezi pentru indeplinirea dorintei tale si apoi sa-i ingadui rezultatului sa fie exact asa cum e. Sa fii dezamagita daca simti nevoia, dar apoi las-o repede deoparte si intoar- ce-te la sentimentele pozitive din care sa-ti creezi alte vise.
Mai bine sa-ti doresti decat sa nu ai teluri, sa te blazezi. Sa doresti, dar sa nu fii dependenta de indeplinirea sau posesia acelui lucru. Si ceea ce-ti doresti cu sentimentul ca ai obtinut deja se realizeaza in cel mai scurt timp. E lege divina.