Am fost surprinsă de interesul şi de numărul reacţiilor la articolul de săptămâna trecută.
Am avut chiar dispute îndelungate cu colegi şi prieteni, care aduceau în discuţie, invariabil, toată violenţa şi nedreptatea de pe Pământ. „Cum poţi să spui că eu aş fi fost de acord să pătimesc şi, mai ales, că cel care îmi produce suferinţa îmi face un bine? N-ai vrea să-i şi mulţumesc?“.
Ba da, aş vrea. Lăsând gluma deoparte, a nu condamna e una dintre cheile care te ajută pe tine şi pe ceilalţi să evoluaţi. O alta este recunoştinţa. A te simţi recunoscătoare pentru acest ajutor e la fel de important cu a nu-i judeca pe cei care ajută. Nu-ţi cer să aprobi violenţa sau viciile ori lacomia. A fi recunoscătoare înseamnă a fi de acord că unii joacă rolul „durilor“ pentru că alţii au nevoie de asta pentru creştere spirituală. Iubirea necondiţionată este baza pe care toate sufletele îşi ocupă poziţiile în situaţiile date.
Din iubire, unii sunt de acord să fie „cei răi“ pentru cei care aleg să păşească pe o cale grea. Ştiu că e dificil de acceptat ce spun şi mă aştept ca nu toţi să înţeleagă. Iar neînţelegerea provoacă, de multe ori, frustrare şi agresiune. Dar, dacă ştii sau simţi că e adevărat ce citeşti, accepţi că şi tu ai făcut multe lucruri de care nici măcar nu-ţi mai aminteşti şi care au afectat alte persoane.
Conştient sau nu, ai rănit sentimente, ai dispreţuit, ai lovit, pe scurt ai călcat sub bocanci grădina multora. Iată de ce şi drumul tău e presărat cu mici distrugeri, chiar dacă eşti un om bun. Poate ai făcut ceea ce părea corect la momentul respectiv, dar echilibrul trebuie restabilit. E timpul ca fiecare să-şi asume responsabilitatea pentru trecutul, prezentul şi viitorul său.